Walk a mile in my shoes

Observ ca toti ne dorim ceva ce nu avem. Toti avem impresia ca viata celorlalti este perfecta si suntem invidiosi pe cat de mult credem ca ei sunt fericiti sau nu. S-a nascut in popor vesnica vorba, a carei traducere o face sa-si piarda farmecul: walk a mile in my shoes.

Acum am mai povestit despre papuci. Am mai povestit si cu alte ocazii de obsesiile mele si cum sper, sa ma ceara de nevasta c-o pereche de papuci. Sunt innebunita dupa orice accesoriu care-mi poate face piciorul pe cat de superb, pe atat de superb. In primavara am facut o investitie in niste perechi de sandalute si saboti. Vara asta mi-am purtat mai des bocancii decat balerinii la care am visat multe salarii prin vitrina.

Tocurile imi ucid genunchii, tanjesc si invidiez domnisoarele care le pot purta. E drept, e o chestie de obisnuinta. E drept, e uneori amuzant sa le vezi cum se chinuie cu tocuri de 14 pe piatra cubica. Daca a mai si plouat sa fie alunecos, e mai mult decat perfect. Tata spune ca le-ar lua pe domnitele asea la tara, sa-i planteze si lui cartofii.

Nu planuiesc sa ajung cu un dulap de papuci si unul de haine, dar nici mult nu mai am.

Chiar daca uneori sunt acuzata de prieteni pentru achizitionarea unor pantofi hidosi, faptul ca sunt comozi si ma fac sa ajung la timp undeva – e ceea ce ma intereseaza in acel moment.

Pe de alta parte, ce e important la un papuc?

– sa iti placa

– sa fie comod

– sa fie la moda… ?!?

Asta cu moda nu as spune ca e chiar asa, dar am vreo 3 perechi de papuci, ramasi intregi dupa moda cu varfuri putin ascutite pe care nu-i mai port pentru ca ma simt prost. Modelul si culoarea imi plac in continuare, dar imi vine sa iau toporul si sa tai bucata aia de varf ascutit, iar apoi sa-i cos.

Operatie pe pantof – inchis !

Marea problema a acestei toamne este ca trebuie sa ma inarmez cu pantofi. Vreau sa fie ceva perfect. Vreau sa fie cu putina platforma. Negrii sau maro. Vreau sa fie putin sport, dar putin eleganti. Comozi. Frumosi. E drept, mi-ar placea sa fie rosii. Chiar albastrii. Imi plac papucii colorati.

As vrea sa merg o mila, sau un km, in papucii si picioarele tipelor care stau toata ziua pe tocuri. Sa imi admir picioarele, sa simt ce simt si ele. Sa rezist sexy si mergand frumos, ca o gazela nu ca un cangur constipat. Sa rezist cu picioare superbe fara sa imi scot balerinii din geanta cand trebuie sa ma grabesc. Promit solemn ca le las sa mearga si ele, in opincile mele albastre hidoase. Sa vada cat de comode sunt, cum se simt picioarele si sa nu se uite in jos. Uratenia frumosului unei pereche de papuci, consta in pantalonii care ii acopera si relaxarea piciorului.

Pantofi de dama, pantofi barbatesti, pantofi superbi de copii. Cizme. Botine, Adidasi. Vara. Iarna. Viata noastra invartita in jurul unui amanunt dupa care – culmea – ne judeca lumea.

Haina nu face pe om, dar pantoful ii aduce respectul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.