uimita de lume

Vesnica inrebare

De multe ori, aud discutii atat de halucinante incat nici sa rad parca nu-mi vine. Imi amintesc in acelasi timp, toate dialogurile alea companie-client, de care rade tot internetul si imi place sa ma gandesc ca o mare parte dintre ele sunt inventate. Apoi, aud in birou urmatoarea discutie si e clar: QED.

– Vai, vai, uite ce am gasit!
– Ce-s cu astea?
– Vai, vai, oare s-or trimis astea?
– Da, astea au fost trimise acum 2 luni!
– Sigur, vai, ce ne facem, daca nu s-au trimis?
– Au fost trimise acum 2 luni!
– Dar astea sunt alea trimise, nu?
– Da.
– Dar le-ati trimis, nu?
– Da.
– Astea sunt alea pe care le-am pierdut data trecuta?
– Nu.
– Cum nu? Vai? Dar sigur le-am trimis?
– Da.
– Dar nu astea le-am pierdut?
– Nu, dosarul ala era mai mare. Nu noi le-am pierdut ca ei.
– Dar sigur asta e dosarul?
– Nu, asta e o parte a dosarului.
– Dar dosarul sigur a fost trimis?
– Da. De 2 luni. V-am aratat si dovada plecarii de la noi si sosirii la ei.
– Vai. Ce m-am speriat ca nu le-am trimis, ca a cum le-am gasit facand curat pe birou!