Tragand cu urechea – partea 2-a

Asa cum am subliniat zilele trecute, imi place sa trag cu urechea. Doar ca uneori ceea ce aud ma surprinde. Am momente cand imi vine sa ma bag in discutiile celorlalti doar ca sa le spun ca nu au dreptate sau sa completez parerile. Mi-am dat seama ca poate reactiile mele nu sunt foarte normale, asa ca le raspund in gand si trec mai departe – la gandurile mele.

Tot din seria: lucruri care trebuie scrise si dezbatute intr-o poveste mai mare, urmeaza o alta aventura, asta mai de rasu-plansu.

Vara incepea sa apara, iar noi – studenti fiind, incepeam sa plantam incet morcovii necesari sesiunii. Inainte de sesiune era mini-vacanta de practica, asa ca ne-am luat de manuta si am plecat la Ramnicul Valcea sa vedem un teatru frumos, menit sa ne inspire si sa ne deschida ochii spre ramurile artei.

Eram cazati in caminul unui liceu, lucru foarte interesant mai ales ca era un liceu tehnic. Privirile pe care le primeam de la elevii cazati acolo cand veneam seara si plecam ziua erau minunate. Aveam de multe ori impresia ca suntem niste exponate rare ale unui muzeu de istorie.

Uneori pe la pranz, avand mult timp liber si fiind un oras nu foarte mare, imi ocupam timpul stand pe banca liceului si citind. Aveam cateva piese de teatru de recuperat la capitolul lectura, asadar aveam cu ce sa-mi umplu timpul.

Imi luam o bancuta la umbra, sucul si jeleurile, cartea si post-its. Incepea distractia. Eu stand sa citesc, ceilalti “chiriasi” ai caminului venind pe banca alaturata si privindu-ma uneori. Stiu. Faceam ceva foarte dubios pentru ei, dar nu aveam timp sa ma gandesc la asta.

Intr-una din zile, un grup de 3 domnisoare de ~15 ani se pun pe banca de langa. Una dintre ele vorbea la telefon, am sa cat am auzit din discutia de la telefon:

– Hai ca ne-am distrat aseara, dar nu inteleg cum ai putut sa stai cu tipa aia, tu n-ai vazut ca-i minora?

….

– Cum nu-ti pasa? Toata seara ai fost cu mana pe fundul ei!

….

– Bine, hai ca o lasam asa de data asta!

– Bine, o sa fiu cuminte.

– Te pup si te iubesc!

– Hai spune-mi ca ma iubesti si tu!

….

– Hai, spune-mi ca ma iubesti!

Dupa cateva secunde o aud urland catre prietenele ei: “Cretinul, cum sa-mi inchida fara sa imi spuna ca ma iubeste, stai ca i-o fac acum!”. Apoi observ ca suna inapoi, si urmeaza urmatoarea discutie:

– Tati, daca nu-mi spui ca ma iubesti, te spun la mama ca ai inselat-o aseara la discoteca!

– Vezi ca se poate!

Apoi cu foarte multa incredere in ea, a inchis telefonul. Adoptase o atitudine de femeie puternica si independenta iar eu incercam sa nu ridic capul si sa ma holb la ea. Nu am putut sa ma mai intreb nimic si mi-a luat foarte mult sa-mi adun gandurile si sa ma concentrez la ceea ce citeam.

Atunci cand crezi ca le auzi pe toate…

Astfel, uite cum adun eu discutiile oamenilor si le pregatesc pentru povesti. Poti deraia mult din ce auzi de la alti oameni, dar poti in acelasi timp sa te sochezi mai mult decat vrei.

În ianuarie, Editura Univers sărbătorește luna Enigma, luna dedicată colecției de cărți polițiste și thrillere, una dintre cele mai vechi serii ale editurii: concursuri, mistere de dezlegat, informații atractive despre cărțile, autorii dar și cititorii Enigma, oferte și reduceri. Mai multe detalii găseşti aici:http://www.edituraunivers.ro/12-enigma

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.