Te iubesc, ca pe ziua de luni (90)

Uneori, când îmi beau cafeaua, privesc aburii cum se duc spre geam și mă întreb, ce îmi rezervă ziua. Ziua asta de luni, este ca o revelație nouă pentru mine, de fiecare dată.

Poate că provocarea este să iubești zilele indiferent de cât de cumplite ar fi. Cu siguranță că totul are o altă intensitate atunci când încerci să găsești disperat tot răul spre bine. Dar astea sunt clișee motivaționale cu care lumea asta haină și ipocrită vrea să ne facă mai buni. Cu siguranță că atunci când vei lăsa jos porțile castelului, zidit cu multă răbdare în jur și vei primi oameni înăuntru, îți vei jura că nu o vei mai face vreodată.

Zi de Luni, draga mea, te iubesc cu toată pasiunea pe care o am. Te iubesc atunci când vântul îmi vâjâie tare în căști și nu mai aud povestea. Te iubesc atunci când cad de pe trotinetă pentru că sunt bleagă. Te iubesc inclusiv când calc în baltă și sunt în pantaloni albi. Te iubesc cu vești bune, te iubesc cu vești proaste, te iubesc prin frustrări și te iubesc, așa cum nu am puterea să iubesc pe nimeni (bine, nimeni în afară de mine).

Zi de Luni, odă ție îți fac de multă vreme, te asigur că meriți fiecare cuvânt. Îmi arăți soarele chiar dacă plouă, nu lași norii să se aștearnă peste mine. Esti perfecțiunea iubirii pe care vreau să o împărtășesc oamenilor care citesc asta în fiecare zi de luni.

Zâmbește cafelei și n-ai să-i mai simți amăreala.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.