Te iubesc, ca pe ziua de luni (87)

Am tras astăzi mult de timp, ca să-ți spun că te iubesc.

Zi liberă, am zăcut în pat și am spus că am să-ți fac spre seară o declarație care să cuprindă tot.

Dar a venit seara, a curs cu vești proaste, iar eu n-am mai putut să-ți spun nimic.

Am să te iubesc, când mă voi opri din plâns. Din urlat. Din a mă uita la sufletul meu dărâmat și a mă gândi: ce urmează acum.

Dar în acest moment, simt că nu mai pot să mă iubesc nici pe mine.

One thought to “Te iubesc, ca pe ziua de luni (87)”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.