Te iubesc, ca pe ziua de luni (67)

Dublu inceput, prima zi a lui februarie e aici. Ce mai conteaza? Trece timpul. Nici nu stiu unde a disparut o luna. Ma uit in spate si imi dau seama ca in curand, o sa vad pe facebook memories postarea asta. Apoi am sa ma gandesc la noi. La mine, la tine, la tigara aprinsa si toate sticlele si dozele goale de pe masa. Ce mai conteaza acum? Sincer?

De ce trebuie sa urasti ziua asta cu atata putere?

Nu poti tu oare, pur si simplu, sa te bucuri de ziua asta, sa o imbratisezi asa, cu ploaie ceata si putin soare?

E chiar atat de greu sa gasesti motive sa zambesti?

Nu este! Iti spun eu ca nu este greu deloc sa zambesti si sa accepti totul. Sa ramai amabil oricat de absurde ti se par lucrurile pe care le auzi. Sa zambesti si sa dai din cap. Sa privesti ratele de pe somes si sa te bucuri de sunetul lor. Sa vezi apusul soarelui si sa zambesti de frumusetea lui, nu neaparat de gandul ca a mai trecut o zi.

A inceput luna februarie, luna asta in care lumea isi declara iubirea de parca nu mai exista altceva pe pamantul acesta. Luna asta in care nu ar trebui sa mai cautam scuze deloc. De fapt, nu trebuie sa cautam scuze in nicio luna, in nicio zi.

Totul este un inceput frumos pentru lucrurile pe care vrei sa le faci, atat timp cat accepti inceputul si nu mai stai incruntat cautand motive sa faci rau cuiva, sa il enervezi, sau orice altceva.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.