Te iubesc Luni

Te iubesc, ca pe ziua de luni (66)

M-am uitat la carte si mi-am spus: mai ai 130 de pagini, lasa-le naibii ca or sa fie acolo si maine! Pune-te si te culca. 

Dar ceva in interiorul meu isi dorea mai mult de la carte, mai mult de la mine, o fortare a inceputul de saptamana, o fortare a zilei de luni. Ceva in interiorul meu isi dorea mai putin somn. Copil naiv, cine renunta singur la ore de somn, doar de dragul catorva pagini care iti spun o poveste. Da, dar povestea este buna.

Da, dar tu o sa dormi mai putin!

Nu-mi pasa, nu-mi pasa mai ales ca dimineata este luni. Iar cand am sa ma trezesc am sa stiu exact cum s-a terminat povestea. Nu mai trebuie sa astept sa am timp sa citesc. Am luat atitudine si am terminat toata povestea, apoi am zambit linistita. Am zambit stiind ca s-a terminat, dar cu o tristete totusi. Este totusi, momentul in are realizezi, ca astfel de povesti le poti relua oricand, in orice moment. Nimic nu te opreste sa retraiesti povestea, sa o reiei si sa te bucuri de ea mai mult ca oricand.

Este luni, soarele inca nu are timp sa se afiseze si sa zambeasca, oamenii sunt deja irascibili iar multi dintre ei inca nu si-au terminat de baut cafeaua. Agistatia incepe sa intinda nervi, dar nimic nu mai conteaza astazi. Este luni, lucrurile sunt frumoase atat timp cat stii sa gasesti un motiv sa zambesti. Lucrurile sunt superbe atat timp cat nu uiti sa zambesti la cana de cafea si sa te gandesti la lucruri frumoase.

Este luni, te iubesc si te imbratisez, te simt langa mine in fiecare moment si zambesc tamp.

Este luni, iar eu, nu incetez nicio secunda sa retraiesc toata povestea perfecta. A noastra, a romanului, pentru ca nu trebuie romantism intr-o poveste perfecta. Perfectiunea ti-o creezi singur. In fiecare luni!