Te iubesc, ca pe ziua de luni (60)

Mi se parea ca e abia trecut de miezul noptii. Ziua de luni se apropia cu pasi repezi. Ma intind sa mut alarma mai devreme, intru in meniu, mut alarma cu 40 min mai devreme, acopar ecranul sa nu vad cat am pana cand incepe sa sune, iar inainte sa se inchida ecranul observ ora: 4:45 !!!!!!!!!!!!! Creierul meu a calculat instant cate minute mai am de somn. 167 minute.

Te incolacesti in jurul meu, te simt cu respiri adanc si adormi. Creierul meu incepe sa numere

165 minute….

163 minute….

160 minute….

Iti simteam respiratia foarte aproape, incepea usor sa ma adoarma. Ma gandeam cu groaza ca o sa dorm ca vita pana la 9:30 si n-o sa aud telefonul. Sa vezi atunci blesteme si bombaneli.

Chiar daca soarele ajunge pe perna, flamand, la 8:30, nu inseamna ca te poti baza pe o zi senina in care mama natura iti va da trezirea. Niciodata nu te poti baza lunea pe mama natura, este de foarte multe ori un risc pe care nu e neaparat nevoie sa ti-l asumi.

Telefonul tau m-a trezit mult prea devreme. Suna cu mult inaintea la al meu, iar eu nu intelegeam ce este zgomotul acela infermal si cu ce am gresit sa-l aud tocmai eu. Am oprit alarma incercand sa nu vad cat este ceasul si sa calculez cat mai am de somn. Dar n-am reusit.

30 minute….

Am adormit instant de tura asta, lucru care a facut ca acele 30 minute de somn sa fie indeajuns de intense, de odihnitoare si de flamande. Am ascultat inceputul alarmei, am zambind privindu-te cum nici macar n-o auzi si am pus un snooze ca sa-mi adun gandurile.

Tavanul este foarte interesant dimineata, mai ales cand bat in el razele soarelui care ies timide de dupa deal. Cum sa nu adori peisajul de pe geam, copacii si raul, totul. M-am ridicat si m-am lipit de caloriferul de langa geam privind la oamenii care merg grabiti la lucru. Ce crima, sa mergi la lucru atunci cand lumea abia se urneste sa-si bea cafeaua.

Te-am momit iar jos din pat cu mirosul cafelei proaspete, iar tu m-ai momit inca 20 minute in pat, doar ca sa-mi zambesti si sa ma acoperi cu vorbe frumoase si alinturi ca pentru o dimineata de luni. Zambim tamp, amandoi privindu-ne ochii injectati de nesomn si sustinand sus si tare ca nu suntem ATAT de obositi precum parem.

Prostii Harap-Alb, toti zmeii sunt obositi in regatul Printesei Diminetii, dar Zana Cafeluta te ajuta sa iti ridici obloanele, sa alungi panza de paianjen de pe pleoape si sa te bucuri, iar si iar, de o zi de luni pe care o privesti zambind, fara sa o mai injuri fara motiv.

Spune-mi tu mie, uita-te in ochii mei si spune-mi, cum sa nu iubesti ziua de luni, cand totul se aliniaza frumos pentru a fi mai mult decat perfect. Indiferent de cursul zilei, indiferent de irascibilitate si oboseala, nimic nu conteaza cand te-ai trezit cu zambetul acela la care te vei gandi toata ziua.

Este ziua de luni, inca una pe care o adopti in sufletul tau si o iubesti. O strangi tare in brate si ti-o insusesti:

ZI DE LUNI, ZIUA UNUI ZAMBET!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.