Te iubesc Luni

Te iubesc, ca pe ziua de luni (55)

Dimineata cand am vazut norii, nu-mi venea sa cred. Cautam soarele printre nori si ceata. Cautam soarele printre pleoape si el a aparut tarziu. A aparut cand am ajuns spre centru si ma batea direct in ochi.

Ce-am facut oare cu ochelarii de soare?

Pe asemenea nori si ceata, cine-si mai ia ochelarii de soare?

Cafele fierbinti, aburinde, si fumul tigarii care iti intra in ochi si nu te lasa sa vezi.

Astazi este iar luni si m-am trezit cantand inca de dimineata. Nu inteleg cum de mi-a venit in minte tocmai melodia aia, nu inteleg nimic din toate astea, dar m-am trezit cu un zambet atat de mare incat parca nimic nu mai conta in jurul meu.

Imi plac zilele astea de luni, dar parca simt ca avem nevoia – noi ca oameni – de un anotimp intre toamna si iarna. La fel ca oamenii care au nevoie de inca o zi intre duminica si luni.

Eu n-am nevoie de nimic altceva in afara de o cafea buna. O cafea care sa imi ridice pleoapele mai sus deoarece restul lucrurilor, sporuri de viata, zambete si moraluri sunt sus.

Este luni iar asta este un motiv indeajuns de bun pentru a fi fericit, pentru a zambi si a arunca oamenilor din jurul tau doar motive de bucurie.

Negreala din vietile noastre inca n-a disparut complet, unii si-au pierdut speranta in cei din jur. Au renuntat. Altii stiu ca inca mai exista sanse. Eu sunt dintre aceia care incearca sa explice ca ziua de luni nu este acea persoana non gratta a saptamanii, ziua de luni trebuie sa fie un nou motiv de speranta pentru noi toti.

Trebuie sa invatam sa iubim fiecare zi, fiecare moment. Trebuie sa invatam sa ne iubim si sa ne respectam reciproc. Trebuie, toate lucrurile astea care trebuie, nu trebuie pentru nimeni altcineva in afara de noi. Trebuie sa invatam sa ne iubim, ah si cat se chinuie toti devoratorii de citate motivationale sa invete oamenii asta.

Este luni, ce alt motiv iti mai trebuie sa zambesti si sa iubesti?