Te iubesc, ca pe ziua de luni (50)

A disparut ploaia, a disparut soarele, a aparut ceata si oamenii infrigurati. Parcul nu mai are copii care sa-mi dea trezirea, dar nici eu nu mai sunt acasa sa-i aud. Toamna se lasa, pofticioasa, peste noi, incepand sa ne aduca mai multe frunze galbene si dimineti incetosaate. Sunt dragute diminetile astea, mai ales daca privesti lumea cum fuge grabita la lucru in timp ce tu iti bei cafeaua lipit de calorifer fumand o tigara. Una d-aia placebo care nu face decat sa scoata fum si sa te faca sa te minti ca fumezi. Plamanii tai nu mai simt diferenta.

Astazi este ziua aia de luni in care iau inca o serie de decizii care sper ca ma vor relaxa. Am emotii dar sunt unele zile cand trebuie sa iei viata de fund si sa te apuci sa faci ceva important. Teancul ala de monede de 1 ban nu o sa creasca singur, iar plantele din casa nu vor face bani in loc de flori. Important este ca la un anumit moment in viata sa incepi sa castigi bani si din ceea ce iti place, chiar daca or sa fie putini si o sa strangi din buci o vreme.

Este luni iar eu te iubesc. Te iubesc chiar si atunci cand ma uit in oglinda si-mi vad cearcanele pe care – mai apoi – le ascund sub un strat de glet. Te iubesc si cand imi dau seama ca iar o sa pierd autobuzul, sau cand ma uit la toti studentii din pauza de la tigara de pe malul Somesului. ┬áTe iubesc in autobuze fara incalzire, care vor veni la iarna cu geamurile inghetate. Te iubesc ca pe mirosul cafelei intr-o toamna portocalie. Te iubesc ca pe o zi de luni in care dorm putin, dar ma trezesc odihnita si zambind.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.