Te iubesc Luni

Te iubesc, ca pe ziua de luni (33)

S-a incheiat marele eveniment iar depresile incep sa apara. Nu inteleg de ce trebuie sa-ti lasi bucati din suflet in filme si evenimente. Totul dispare si se afunda in mahmureala iar restul amanuntelor se pierd in van. Raman in urma aperiTIFF-e, obiecte promotionale si poze cu oameni care au ochii mici si prietenosi, usor injectati si cearcane in spatele ochelarilor.

Este luni, poate cea mai deprimannta zi din an. Luni dupa TIFF, pentru ca marti dupa Craciun a fost deja pus in film. Cliseul zilelor saptamanii este sa simti aerul si terasele. Sa vezi zambetele oamenilor si sa incepi barfe amestecate cu feedback. Sa simti cat de mult oamenii te iubesc.

Vreau doar sa-ti spun ca stiu ca esti mandru de tine. Am fost si eu premiata la TIFF, la gala voluntar-staff. Sunt mandra de mine, iar asta ma face sa cred ca incep cumva, undeva, un mic procedeu de maturizare. Invat sa-mi tin gura, sa-mi impietresc zambetul pe buze si sa nu il pierd decat in momentul in care ajung in spatele cortinei iar gandurile, frustarea, oboseala incep sa se adune.

A mai trecut un TIFF, iar munca incepe sa se adune. Incepem deci sa parcam masinile inapoi la Mercedes, sa adunam amintirile si sa ne bucuram de toata munca ce ne asteapta nerabdatoare in birouri. Post TIFF.

Incepe vara iar festivalurile nu se dau batute. Incepe nebunia, iar eu astazi te iubesc la fel de mult, chiar daca tu iar nu-ti mai vezi capul de munca!