Te iubesc Luni

Te iubesc, ca pe ziua de luni (32)

Nici nu imi dau seama unde a disparut ziua de astazi. Ma uit la ceas si ma gandesc ca-mi lipseste ceva si iar nu stiu ce. Ma uit la ceas, ma uit la vreme. Vad in fata mea afisele tiff si cafeaua de la surori. Ce sa iti poti dori mai mult de la o seara ca asta?

Inca una din zilele libere de luni, pe care marea majoritate le-au lucrat, pentru ca ne place sa lucram lunea, oricat de mult incercam sa sustinem ca o uram din suflet. Ne place sa lucram, sa fim veseli, sa impartim zambete si iubire.

Ma gandeam sa impart iubire inca de dimineata, dar apoi mi-am dat seama ca vreau sa impart iubirea oricand, spre seara, la pranz, dimineata devreme sau in orice moment, atat timp cat nu uiti ca  este momentul sa ne vedem.

A venit acel moment al lunii, al anului, chestiile decisive si zambetele. Oboseala si cearcanele, toate asezonate cu degete care vor sa scrie prea mult si cu momente in care oboseala este prea mare pentru a putea sa produca atat de mult pe cat ar vrea creierul.

Ce ciudati suntem noi oamenii, cum se agita neuronii in cap facandu-ne sa ne gandim la toate prostiile si idioteniile.

Acum ma gandesc de ce saracia am o geanta atat de grea, e s-a intamplat de am reusit sa car tone de lucruri dupa mine, in conditiile in care Adel este destul de usor. Ce o mai fi fost in capul meu?

Maine este petrecerea groazei, daca doresti, daca poftesti 🙂

p.s.