Gramada

Suntem copii si ne place sa ne jucam

Chiar daca toata lumea spune ca dupa o varsta ne maturizam. Ne lovim de maturitate, ne lovim de munca de birou in limita corporatiilor care ne cumpara sufletele si ne leaga de scaune si monitoare. Stam tintuiti in ele toata ziua, iar apoi ne trezim pe terase si pe strada, butonand in continuare device-uri, dar intr-un mod mai relaxant, jucandu-ne.

Ne place sa ne jucam, ne place sa ne petrecem pauza de pranz jucandu-ne. Profitam de toate jocurile pe care le putem avea pe calculator pentru momentele prea friguroase sau calduroase. Pentru momentele in care nu putem sa iesim afara. Ne bucuram de campionate micute, facute intre prieteni, ca in copilarie cand ne strangeam toti in jurul singurul calculator din bloc si ne asteptam randul cuminti sa ne jucam.

Jocuri simple cu autobuze, mii de jocuri cu tot ce doresti pentru a te relaxa, pentru a te simti iar copil si pentru a contura mai bine amintirile. Copilaria oamenilor mari, care tin minte cum era atunci cand nu erau atat de multe moduri in care puteai sa te legi la tot felul de device-uri. Magia masinilor care acapara atat baieteii cat si fetitele, magia jocurilor care face concurenta generatiilor noi cu generatiile vechi.

Privim in jur la cum incercam sa imitam jocurile pe calculator si putinele filme la care avem acces. Privim in jur la generatiile care parca nu mai au ce sa imite, decat pe oamenii din jurul lor care obositi isi tin ochii in ecrane si device-uri. Suntem legati de relaxare si copilarie doar prin jocuri, dar suntem epuizati de la zilele greoaie si concediile care vin. Migram astfel toti spre online, migram spre zone in care relaxarea ne aduce aminte de copilarie. Resurse putine, zambete multe si o comunitate care se leaga incet. Campionate care ne amintesc de copilarie si ne relaxeaza pentru mai multe momente.

Revenim la frustrarile ca nu sunt destule vieti pe cat de mult vrem sa ne jucam. Revenim la incurajarea ca nu mai jucam mai mult de cateva nivele si la orgoliul de a ne bate propriul record.

Ramanem copii si ne jucam intr-una. Ne regasim metoda perfecta de relaxare descoperita cand eram copii. Ne regasim in site-uri si in jocuri, in zambete reflectate in monitoare, iar mai apoi revenim din pauzele de relaxare de la birou si ne intoarcem la viata corporatista cu un zambet intepenit pe chip de la cursele nebune pe care le-am facut pe tastatura.

autobuzz