Siguranta si Murphy

Poate ca s-a nascut candva frica continua a furtului si a inselarii. Mai mult ca probabil ca siguranta personala a devenit un subiect care nu mai este tabu. Vrem sa fim siguri ca angajatii nu ne fura, vrem sa fim siguri ca hotii au sanse mai mari sa fie prinsi daca ne acceseaza intimitatea. Tot ce vrem este ca noi sa fim in siguranta. E drept, dispunem de extraordinar de multe resurse pentru ca acest lucru sa se intample. Dispunem de o multime de idei pentru a face siguranta noastra (a familiei si a afacerii) sa fie prioritara.

Adevarul este ca fie ca ne vine sa credem, fie ca nu, din toate lucrurile pe care le avem in casa, sunt unele care au o oarecare valoare. O valoare poate mai mare decat una sentimentala. Calculatorul/laptopul are o valoare imensa pentru tona de informatii care se afla in interior, care ne sunt dragi. Care de multe ori sunt munca sau poze de prin diverse concedii.

Personal, imi plac oamenii care folosesc totul din paranoia. Imi amintesc, acum cativa ani, un prieten care avea o firma de paza povestea ceva de-a dreptul uimitor. Pusesera alarma si o camera de supraveghere intr-un spatiu ce urma sa fie un magazin de covoare. Spatiul era gol, dat fiind ca era proaspat zugravit si cumparat. Proprietarul se mandrea cu caloriferele lui superbe si cu centrala extra puternica. Centrala ce urma sa produca 27 grade iarna in magazin si sa nu consume gaz mult. Era totul perfect. Oamenii de la firma de securitate il intreaba daca nu vrea sa porneasca alarma peste noapte. Sa lase totul armat 1-2 zile pana cand incepe sa foloseasca spatiul pentru a face si ei o verificare. Sa nu se trezeasca (ca alta data) ca se porneste alarma pentru ca misuna soriceii prin cladire. Omul nu si nu, ca oricum n-au ce fura (asta dupa ce s-a mandrit cate mii de euro a dat pe toata instalatia de incalzire). Logic ca Murphy a avut grija, iar a doua zi spatiul era gol. Mai gol decat inainte pentru ca furasera si centrala si caloriferele. Asta poate e din seria cu #ofisemn. Murphy are grija de noi toti, mai ceva ca Dumnezeu.

Prietenii mei ce lucreaza prin baruri urasc ca exista camere supraveghere. Ei nu le vad ca masuri de siguranta adresate atat lor cat si clientilor. Ei le vad ca o metoda prin care seful ala paranoic sa vada ca ei au chef sa frece menta si nu sa lucreze.

Iubitele paranoice si eloase sigur au uitat ursuleti nanny-cam la el acasa, pentru a se asigura ca el este fidel. Doar el e indeajuns de fidel incat sa nu se culce cu alte fete la el acasa.

Logica noastra vis-a-vis de siguranta este diferita, dar pana la urma concluzia este aceeasi: o vrem. Fie ca ne punem jaluzele, obloane, camere, alarme, usa de metal, facem totul pentru a ne simti in siguranta. In final, asezonam totul c-o asigurare – ca in caz de ceva macar sa putem recupera.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.