Si cactusul e floare!

De-a lungul timpului m-am lovit de doua probleme. Relativ nu sunt probleme dar eu cum stiu sa dramatizez din tot le-am transformat ca atare. Am reusit sa-mi fac o colectie de trandafiri morti. Da. Morti. Ii tin in vaza, plini de fixativ si pe alocuri de praf si ii admir. Ii admir intr-o vaza si ma gandesc la tot ce-mi amintesc ei. Am incercat sa explic oamenilor ca mi se pare ca trandafirii primesc poate prea multa atentie, in special din partea indragostitilor si as prefera sa nu mai primesc trandafiri, dar nu a prea inteles lumea.

Pentru a ramane o haterita, am decis ca floarea mea favorita este cactusul. Nu astept un buchet de cactusi, dar astept macar un ghiveci mititel care sa ma faca sa zambesc. Colectia mea de cactusi de acasa nu este niciodata indeajuns de mare, iar eu am mare grija de ei. Acestia primesc si nume si au un ghiveci personalizat.

Inteleg ca el  stie ca o sa ma supere. Inteleg si ca nu o sa ma poata momi cu ciocolata la infinit iar in curand o sa ajung sa am toate modelele de cactusi, sau poate, in cel mai bun caz nu o sa mai am unde sa-i pun. Nici nu vreau sa stiu cat de creepy suna ca am vaze pline de trandafiri pastrati frumosi, iar daca mai completez ca uneori prin agenda mea gasesti flori presate o sa fiu inchisa de politia vegetarienilor, sau oricine apara drepturile plantelor. Banuiesc ca si ele au drepturi. Ma astept asadar sa-mi aduca picturi cu flori sau sculpturi cu flori. Trandafiri din metal sau plastic, pentru ca stiu ca din servetel nu stie sa faca.

O fata poate sa fie impacata foarte usor, reteta e simpla: ciocolata si flori. Bine, uneori merge si o carte, poate si-o bijuterie, un inel mare, cercei. Dar florile si ciocolata nu dau gres. Cel putin, nu la primele intalniri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.