Aberatii speciale

Sfanta Nicoleta si lipsa zapezii

Cand eram mica, adoram sa imi fac papucii si sa astept cadourile + urarile de sf. Nicolae. Intre timp am crescut, papucii sunt facuti. Uneori am noroc si ploua si par mai curati. Cand ii vad ca sunt chiar nepurtabili cad un efort de 3 minute si ii curat. Maxim. Am noroc ca ploua si astfel planurile mele – de la maturitate – se schimba.

Dupa ce am crescut – surprinzator, acest lucru s-a intamplat, am descoperit placerea de a sta in pat. Nu doar de a sta in pat. De a zace ore intregi, chiar si zile. Vacantele si weekendurile cu vreme mohorata si ploioasa sunt motivul perfect de a recupera episoadele lipsa din seriale. Pe langa asta statul in pat si lenevitl devine sportul meu extrem favorit. Am reusit de-a lungul timpului sa-mi pun langa pat toate cele necesare, astfel fara a mai fi nevoie sa ma dau jos din pat (decat in cazuri de maxima urgenta).

Cu timpul, a mai aparut o problema – o problema majora, dat fiind faptul ca este intalnita pe la toti prietenii mei: patul nu este destul de incapator !

Lucrurile incep sa ia o amploare mare la aceasta problema. Incep discutii lungi si interminabile bazate pe aceasta problema. Incep discutii care pleaca de la: unde este mai bine sa fie pozitionat patul pentru o energie pozitiva mai buna si se termina la: tu de unde ti-ai luat salteaua de la pat? 

Este incredibil cat putem povesti despre un pat si mai ales despre o saltea. Cate sacrificii facem sa stam comod in pat ore intregi (fara nicio durere de oase), pentru ca afara nu este zapada ca sa ne putem bucura de ea.

In iernile fara zapada, investim in mobilier. Daca tot nu iesim afara, macar sa stam comod in casa. SEmineul e prea mainstream asa ca vrem saltele si paturi cat mai mari. Cred ca o sa imi iau o saltea pentru pat matrimonial, am sa o trantesc in mijlocul camerei si am sa renunt la folotii si canapea. Sa fie acolo sa te trantesti pe ea, sa citesti, sa vezi vremea de pe geam si un film. Comod. Ca de sarbatori. O bucurie – ceva