in cautarea perfectiunii

Respect

Ne plangem de foarte multe ori ca nu suntem respectati. In acelasi timp uitam un lucru: sa respectam la randul nostru. Unii confunda respectul cu linsu-tre-buci. Nu este chiar asa. Respectul este acel sentiment pe care il gestionezi foarte usor. Nu e ca iubirea sau ura, stii bine daca-l dai sau nu. Stii bine daca mai vrei sau nu. Nu e oricum. Stiu, o sa mi se spuna ca iubirea nu alegi daca o dai, dar eu nu cred asta. DA, te poate lua prin surprindere, dar alegi daca o dai.

Vedem zi in jurul nostru oameni foarte batrani care refuza sa stea acasa si sa zaca, oameni foarte batrani care cedeaza locuri in autobuz si raman decenti. Lor le acordam respectul. Te uiti la ei si nu poti decat sa iti lasi palaria in fata lor. Atat doar, ca noi nu prea mai purtam palarii, dar ajungi in punctul in care, parca ai vrea sa faci gestul ala. Sa le spui ca-i respecti pentru ca-s oameni si nu se comporta ca si cu niste gunoaie.

Lumea nu vorbeste despre respect, e un lucru pe care trebuie sa-l castigi, e un lucru pe care daca-l pierzi nu-l mai primesti inapoi prea curand. Este lucrul ala despre care lumea vorbeste mai putin decat ca despre sex sau iubire. E lucrul ala care se simte si se arata. Se castiga. Cam ca-n iubire dar mult mai tabu.

Sunt de parere in continuare ca respectul se castiga, nu vine asa, pe hartie, ca un salut. El se castiga in functie de ce spui si de ce faci. Oamenii aleg sa te respecte sau nu. Mai este si acel respect recirproc. Ma respecti – te respect.

E ipocrit sa te plangi ca nu te respecta o persoana pe care nu o respecti. E ipocrit rau. Sincer.

Dar cand tu te plangi ca nu te respect, ia o pauza te rog si gandeste-te daca tu o faci. Daca o faci, cum o faci, pentru ca reactiile mele spun ca nu o faci bine deloc, dat fiind faptul ca eu nu simt ca ma respecti, poate ca nu mai e cazul sa te plangi. Poate ca e cazul sa te uiti in oglinda si sa te gandesti ca nu esti atat de perfect cum vrei sa crezi. Sa accepti ca uneori poate e vina ta.

Respectul vine din doua directii. Dai si primesti, nu dai, nu primesti. E simplu ca buna ziua!

Doar ca suntem mult prea ipocriti si corupti toti, ca sa mai avem momente de revelatie si constientizare, ca sa mai avem momente in care reusim – in final – sa triem toata informatia si sa ignoram tot ce se contrazice. Suntem prea ipocriti sa fim sinceri, dar asteptam ca toata lumea sa ne respecte.