povesti pe ciorne

Refuz sa mai investesc energie

Spun asta deja de câțiva ani. De multicei ani. Refuz să mai investesc energie în lucrurile și oamenii care o mănâncă pe pâine la micul dejun lăsând în urmă doar frustrare. M-am întrebat multă vreme și n-am ajuns în final la niciun rezultat. De ce îmi fac în continuare asta?

Cumva, am început deja o perioadă în care scot din viața mea tot ce este toxic. Partea bună este că îmi inchid bula mea de diverse lucruri care mă bulversează și frustrează degeaba. Partea proastă este că dacă sigilez bula prea bine, voi ajunge ruptă de lume – lucru care este posibil să nu fie tocmai cea mai inteligentă idee. Dar ce contează dacă bula e sigilată și eu sunt fericită, atât timp cât frustrările mele scad.

Este incorect să pun atâta presiune pe oameni, când de fapt, știm toți că oamenii sunt diferiți în funcție de toți factorii din jurul lor. De educație, de mediul în care au crescut, de oamenii care îi înconjoară în fiecare moment din viața lor.

Am făcut o greșeală dar totuși un lucru bun de când a început toată apocalipsa. Am găsit un grup de schimburi pe rețeau asta a pensionarilor numită Facebook. Grup frumușel de altfel, dar cred că ideea de schimburi s-a metamorfozat după nevoile și dorințele oamenilor. Pornit de la ideea că dau ceva din casă ce nu am nevoie pe ceva ce ai tu și nu ai nevoie, s-a ajuns în locul în care oamenii dau iama prin diverse magazine să cumpere diverse produse pentru schimburi. Produse pe care în viața lor nu le-ar fi cumpărat de altfel. În același timp, am văzut oameni care ajung să aibă stocuri imense de diverse alimente sau consumabile pe care le pun ulterior apoi înapoi pe grup.

Mă amuză  enorm tanti aceea care un an a cerut doar sare de masă. Cutii. 2-4-10 cutii de sare de masă pe diverse obiecte de prin casa ei. M-am întrebat multă vreme ce face cu o cantitate așa de mare de sare. M-am gândit apoi că are poate la țară niște bidoane de 100L în care pune saramură pentru tot satul. Poate femeia vinde saramură și o ajută. Greșit. Un an mai târziu dădea sarea la schimb pe miere. Nu pe orice miere, miere de la producătorii locali. Cumva de apreciat faptul că încurajează cumpărăturile de la producătorii locali. Nu știu exact ce a reușit să rezolve până la urmă și câte kg de miere are în stoc acum. Din ce am observat, în ultima vreme face colecție de ciocolată Milka. 5-10-20 de bucăți de 100gr pentru diverse nimicuri care nu valorează nici măcar jumătate din asta. E drept, nu e prost cel care cere. Nu judecăm cum își estimează hoarderii valorile lucrurilor din debara pe care se pune praful din paleolitic. Ce mă gândesc este că momentan ea muncește de zor să construiască o comă diabetică sau ceva, alt răspuns nici că vreau să găsesc.

Oamenii au început să o ia razna rău de tot pe grup. Unele schimburi sunt chiar absurde. Laptop care nou valoreaza 1200lei dat la schimb pe un XboX 5. Nu sunt eu la curent cu toate prețurile la diverse device-uri de joacă, dar din tona de meme-uri pe această temă la fiecare lansare, îmi dau seama că nu e chiar așa echitabil schimbul.

Hoarderii care comentează la fiecare postare vrând ceva, dar dacă se poate, să li se livreze la ușă. Pentru că n-au timp. Adevărul este că nimeni n-are timp, ne place asta cu livrarea la ușă. Ne-a învățat pandemia să fim leneși. Dacă mai ai 2-3 prunci p-acasă și/sau vreun animal de companie, e clar. Cu un full time job, viața ta e gata așa că tot shoppingul tău e pe grupurile de hoarderi.

Voi recunoaște cu mâna pe inimă că am petrecut aproape 2 ani plimbându-mă prin diverse locuri din oraș să dau/iau diverse lucruri care îmi trebuiau. Le folosesc pe toate, nu s-au întors pe grupuri și nici n-au ajuns la gunoi. Unele au ajuns cadouri la prieteni sau familie pentru că știam că se vor bucura. Restul sunt oricum lucruri mici. Vaze în care îmi cresc plantele sau nimicuri de acest gen.

Am descoperit totuși în ultimele luni că este un grup care îmi mănâncă energia într-un mod foarte puternic. Mă enervez când văd ceva pe grup dar cineva a scris în privat în primul minut de la postare. Cum au oamenii ăștia atât timp? Mă enervează când oamenii pun o grămadă de întrebări pentru că le e lene să citească. Uneori la căcaturile de care îmi doresc eu să mă scap din casă, alteori la ce doresc alții.

Mă obosesc foarte mult în același timp oamenii care spun foarte vag: schimb pe consumabile. Iar apoi când faci socoteala descoperi că dai 50j lei pe o vază din Pepco de 10 lei. Dar adevărul eset că eu vreau să dorm bine cu capul pe pernă noaptea și când vreau să mă scap de lucruri din casă să le dau hoarderilor de acolo, cer zacuscă, murături sau încerc să găsesc lucruri pe care le au oamenii deja prin casă. Nu vreau să fac neapărat colecție de ulei, zahar, sau alte alimente neperisabile. Mă bucură și o ciocolată mică, că o mâncăm sau o punem în prăjitură. Noi suntem mâncători de ciocolată în această casă, dar nici așa n-aș avea ce să fac cu 10 bucăți de ciocolată.

Hoarderii au ajuns aceasă specie de oameni care îmi mănâncă toată energia și nu înțeleg de ce rămân cumva prinsă în acest uragan care ă trage tot mai mult și mă umple de frustări.

Am început astfel prima mea revoltă pentru a îndepărta toată frustrarea asta din viața mea. Am făcut doi saci de lucruri de care nu mai avem nevoie prin casă. Un sac a plecat pe grup pentru nimicuri. Al doilea sac va merge cel mai probabil la o asociație care face târguri caritabile. Sunt nimicuri în stare bună, nu le-aș pune neapărat la gunoi, dar sunt utile pentru diverse târguri caritabile care se fac prin oraș. Dacă doream neapărat ceva cu valoare pe ele, le puneam la vânzare pe market. Dar nu este nimic de acest gen. Am văzut la târgurile caritabile din zonă că oamenii sunt înnebuniți pentru toate lucrurile hoarduite de alții multă vreme. Mă întristează uneori că au devenit un talcioc fără sens și astea, oamenii nu mai donează pe măsura lucrurilor pe care le iau.  Dar asta e o altă poveste despre cât de nasoli sunt oamenii.

În același timp, vreau să mă închid în bula mea unde sper în continuare că oamenii sunt buni, că există lucruri mișto în viață. Să scot toată negativitatea din viața mea și să merg înainte. Să merg spre cei care împart aceleași valori, nu aceleași păreri. E frumos să ai în jurul tău oameni cu păreri diferite, pot porni discuții frumoase, mai ales dacă știi să respecți părerile altora și în special dacă părerile lor nu sunt menite să îți fie băgate pe gât ca fiind adevăruri.