Gramada

Psihologia religiei

Am stat si am citit toate articolele revoltate sau tolerante despre religia in scoli. Parinti care nu intelegeau cum s-a ajuns la 90% si parinti care spuneau ca religia in scoli este – in fond si la urma urmei – o traditie a scolilor, a bucatilor de invatamant. Despre profesori care vor sa spele creierii copiilor, au mai vorbit altii, nu are rost sa mai umplu si eu randurile internetului cu asa ceva. Revolta ajunge la noi doar cand suntem pusi in situatia aceea – de parinte, dar eu nu sunt acolo. Eu am fost doar in situatia elevului.

In generala, religia era o ora relaxanta. Profesorul de la vremea aceea ne povestea de ce oamenii se regasesc in credinta, punand mult accentul pe psihologie ortodoxa, explicandu-ne ca suntem toti egali in religie si ca nicio ramura a crestinismului nu este mai cu mot decat alta.

Prin liceu nu tin minte sa fi facut altceva la ora de religie decat sa ne plangem ca pute in sala, dar era singura sala de curs in care era cald.

In facultate, aveam un coelg care la toate proiectele si examenele urla despre religie. Zbiera despre musulmani, iudaici, iehovisti sau altele. Spunea ca nu este fair ce traiesc ei, ca sunt oameni care ar trebui treziti la realitate pentru ca au creierele spalate de comunitate si religie. N-am incercat niciodata sa ma razboiesc cu el in argumente, dar ma saturasem sa-i explic ca tot ce noua nu ni se pare normal, este pentru ca experienta noastra difera de experienta lor, la fel si cultura si istoria. Noua ni se pare strigator la cer dar lor li se pare absolut normal. O profesoara a reusit intr-un final sa-i spuna ca are dreptul sa povesteasca despre asta doar dupa ce isi face documentatia necesara despre fiecare religie si cultura, incepand cu Istoria religiilor si terminand cu Bibliile tuturor religiilor.

A renuntat, dar nu cred ca le-a citit. Eu as vrea cumva sa citesc Coranul, am inteles ca este cea mai interesanta biblie pe care o poate citi cineva.