in cautarea perfectiunii

Povestea copacilor frumosi

Am inceput sa plec aproape in fiecare weekend la Jucu. Ma bucur de linistea si latratul cainilor, de peisajul verde din jur si privesc cu ochi critic livada vecinului, sau viitoarea livada a vecinului, pentru ca a plantat-o abia acum 7 ani, iar cum copacii cresc incet, mare diferenta nu se vede.

Cum ajung acasa mama ma ia la intrebari:

– ce-mi fac pomii?

– ce-mi fac florile?

Uite tot asa fac eu poze cu copacii, fac poze cu florile, fac tot ce trebe numa s-o fac pe mama fericita cand ajung acasa de la viitoarea ei livada. Cartile din biblioteca sunt cele care o sa-ti explice cum sa ai o livada perfecta, iar eu sunt cea care insista ca pe langa mar, visin, cires, sa avem macar un nuc, castan, poate chiar si-un afin.

Mama nu se lasa induplecata prea mult, asa ca am inceput s-o santajez emotional, aratandu-i tot felul de site-uri care spun cat de buni si de usor de ingrijit sunt copacii. Ce frumos arata o livada plina de copaci, in partea din fata casei sa fie liniste si sa te plimbi printre copaci pana ajungi acolo. Oricum masina nu o sa o bage nimeni in curte, astfel este o bucata mult mai mare pentru plantat copaci. Astept sa stau la umbra copacilor si sa citesc, astept sa vad toti pomii mari si falnici. Oaza de fericire din fata casei, care iti arunca fructe sanatoase, vaste varietati, numai bune de-a le pune in prajituri sau intr-o salata de fructe.

Stand si gandindu-ma acum la toate astea, mi-am facut pofta de o salata de fructe, cu toate fructele proaspat culese din copaci, spalate la cismea si puse intr-o caserola.

Ce-mi mai doresc in curte este un cocos, dar cred ca trebuie sa ma multumesc c-un cocoş. Intre timp, i-am comandat mamei o multime de pomi noi fructiferi, pentru ca daca are butucii gata adusi la usa, stiu ca i se face mila de ei sa nu se usuce asa ca ii va planta.

Stiti toti oamenii aia care sunt milosi cand vad cate un pui de animalut parasit pe strada? Asa e mama cand vine vorba de copacei.