uimita de lume

Plurale, pluraluri, pluuuu…

Zilele trecute cand veneam acasa de prin oras, am observat ca tot treceam pe langa un domn la trecerile de pietoni. Era un domn la aproximativ 65-70 ani, inalt, cu un palton maro. Mergea greoi si se vedea ca are niste ani chinuitori cu povesti interesante in spate. La ultima trecere de pietoni m-a abordat, chiar daca a vazut ca aveam castile pe urechi. Le-am dat jos din respect pentru ca omul continua sa vorbeasca cu mine.

M-a intrebat daca nu mi-e frig pentru ca sunt imbracata cam subtire, i-am zis ca nu. A schimbat subiectul intrebandu-ma ce lucrez. Nu mai stiu ce i-am raspuns. Mi-a zis ca el e ziarist, ca a scris multe la viata lui, iar acum scrie pentru ceva revista a armatei – daca bine am inteles. El s-a oprit in statie iar eu mi-am continuat drumul luandu-mi amabil la revedere de la el.

Domnul mi-a zambit si mi-a urat : succese in ce faceti domnisoara !

Am zambit si am plecat. Pe drum mi-am dat seama ca “succese” suna putin ciudat. Mi-am amintit de ce. De cand EBA a gresit cuvantul si a spus “succesuri”, toata lumea a inceput sa faca misto pe tema asta, folosindu-se in prealabil acest plural. A fost amuzant, intr-un fel foarte ironic inca este.

Ascultam azi stirile, de buna voie si silita de televizorul tare urland din spatele meu si mama care se uita la stiri. Un baiat (i-am uitat numele) care vrea sa fie un fel de Anthony Bourdain, calatorind prin lume si primind bani pe tema asta, scriind despre asta – cica e blogger cu peste 50.000 vizite/zi. Acel baiat, zicea ca “trebuie sa fie a win-win situation, ei sa castige publicitate, eu calatorii, astfel avand mai multe sucesuri”.

M-am oprit din ce faceam, m-am intors la televizor si m-am uitat ca tampita “succesuri?????”

Nu am verificat daca in noul DOOM sunt permise ambele cuvinte, dar daca e asa, e trist. Foarte trist. E mai trist ca lumea a adoptat cuvantul ca fiind cel corect. Iar mie mi se parea enervant ca pluralul de la festival e “festivaluri”, eh… acu cu “succesuri” e alta mancare de papagali.