Picnic in the Park, sau deja-vu cu nori

Încep să am deja-vu când văd evenimente frumoase, pe care vremea le ajută – așa cum știe ea – să facă tradiții. Picnicul a devenit o tradiție de a alunga norii și a încuraja lumea să iasă. Jazz in the Park, în sine, a devenit o ieșire în masă la iarbă verde, muzică bună și veselie. Coșuri cu merinde, hamace, muzică și prieteni. Beanbags să stai comod, păturici, copii care fug și câini care vor să te lingă pe față.

Energia și buna dispoziție pe care ți-o oferă un astel de eveniment, nu intră în discuție. Trebuie să simți totul. Să stai și să savurezi. Clătite cu de toate, vin, iarbă verde și tot vibe-ul din jur care te liniștește așa cum trebuie să te liniștească o zi din weekend.

Este incredibil, în continuare, cum munca unor oameni atât de frumoși, poate să dea speranță altor zeci, sute, poate chiar mii de oameni. Cum totul aduce zâmbete atât la fața locului cât și prin fiecare like care se dă, oameni care rezonează cu același vibe. Oameni care simt totul, se simt liniștiți. Se simt acolo, chiar dacă, marea lor majoritate, nu sunt acolo.

Perfecțiunea unui eveniment, vine prin zâmbetele care alungă norii și descurajează ploaia. Acest deja-vu de pe iarbă, care nu descurajează niciodată, pentru că lumea zâmbește, iar soarele se arată.

IMG_20160514_211507

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.