Aberatii speciale

O poveste despre evenimente

Imi promit de fiecare data ca nu ma mai implic in nimic pro-bono. In acelasi timp mi-ar placea sa fiu peste to si sa ajut pe toata lumea. Cred in selectia naturala a oamenilor. Adica fiecare isi creeaza de-a lungul timpului o echipa cu care lucreaza. O echipa in care are incredere iar de acolo o mai extinde putintel.

M-am obisnuit (prost) sa fiu omul festivalurilor si evenimentelor. Sa fiu acolo tot timpul, sa fiu in inima lor si sa ma distrez. Sa vorbesc cu oamenii, sa admir peisajul, sa adun un set enorm de poze si sa invat cat mai multe lucruri din ceea ce se intampla.

Poate ca nu reusesc sa ma implic in tot, poate ca sunt prea concentrata pe mine si uit sa ma uit peste multe evenimente. Poate ca eu sunt de vina pentru multe lucruri si probabil este momentul sa incerc o mica schimbare.

Event-Industry

Intre timp, am invatat multe in ultimele saptamani.

  • am invatat ca nu poti lucra cu oameni egoisti, de la care scoti informatiile care trebuie sa te ajute cu japca, de parca vrei sa faci un credit pe casa pe numele lor
  • am invatat ca intotdeauna oamenii or sa te ia peste picior la primele cuvinte, ca sa vada cat de mult te pot calca mai apoi sau care este autoritatea ta
  • am invatat ca nu totul trebuie sa existe si ca nu toti avem acelasi scop
  • am invatat ca speranta este in oamenii care vor sa faca ceva pentru cei din jur, nu pentru buzunarul propriu
  • am invatat ca nu poti sa ajuti oamenii care vor doar sa delege nu vor ajutor
  • am invatat care este momentul in care pot sa ma retrag, in glorie spre relaxarea mea
  • am invatat ca nu toata lumea vrea sa accepte caldura, apa sau sapunul

Poate ca ar trebui sa nu mai imi pese, dar imi e greu sa fac asta cand oamenii din jurul meu imi mananca toata energia pozitiva si fiecare neuron calm care mai ramane. Am sa devin astfel un om obosit, care nu mai are energie cu nimic. Un om nevrotic care fumeaza prea mult pentru plamanii mici si se ratoie ironic din orice.

sursa foto