La masa cu dubiosul

Am devenit de-a lungul timpului faimoasa pentru deciziile proaste (dar totusi interesante) pe care le iau dupa consumul unei cantitati destul de mari de alcool. Nu sunt sigura daca as reusi sa fac toate astea si fiind treaza, dar probabil o parte din ele cu mare drag. Pe la inceputul lui 2013 am reusit sa incep achizitia dubioseniilor. Asa frumos adunati toti incat nu mai conta nimic altceva. Important era sa ies la o bere singura iar el se simtea atras ca un magnet si aparea. Mai mult, astepta pana mai consumam si eu cativa litri de alcool pentru a deveni magnetul lui, sau cum spunea poetul: sa ajung la polul potrivit ca sa-l accept nu sa-l refuz. Eh, alcoolul.

Luna decembrie mi-a dat in schimb Oscar-ul Dubioseniilor. Nu credeam ca trebuie sa astept 12 luni ca sa-l cunosc.

se da: un domnisor ~33 ani, imbracat elegant tot timpul, solitar (asta e termenul cand stai singur la masa si te holbi la clienti), cu o voce joasa si privire impunatoare (ai tot timpul impresia ca vrea sa te omoare).

se da: mult alcool pentru a nu mai parea atat de dubios. mult.

se da: prieteni cu putin creier, ala putin innecat in alcool.

se incepe socializarea, mai apoi Dubiosenia 0.1 vine cu noi la o poveste.

Let the show begin!

  • incepe o melodie la radio. Scot telefonul si caut aplicatia pentru recunoastere a melodiei, o salvez, pun telefonul inapoi in buzunar. Ochii lui bulbucati ma priveau de parca am venit de pe o planeta paralela.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.