Hotul de cafea

Am mai suduit eu oamenii mult prea lenesi sa-si faca singuri o cafea. Cel mai mult urasc ospatarii care sunt nesimtiti cu tine, fara sa realizeze ca ei tocmai iti aduc cafeaua, deci tu ar trebui sa iti incepi ziua bine – nu prost.

Ador cel mai mult, momentele in care ajung la birou si lumea ma intampina cu “ce bine ca ai venit, ca noi nu ne-am baut cafeaua”. Incep sa fiu tot mai convinsa de faptul ca filtrul de cafea functioneaza pe baza de amprenta, iar a mea e singura pe care o recunoaste. Poate nu e filtrul de vina, poate doar eu stiu sa iau cu lingurita cafea si sa o pun in spatiul special amenajat (lingurita – logic), apoi sa pun apa, sa bag filtrul in priza si sa astept sa se faca infuzia. Dupa toate astea trebuie, bineinteles sa torn si in pahare, asezonat cu zahar totul. Cafeaua trebuie servita la botul calului intotdeauna.

Sa faceti diabet lenesilor!

Asta le urez in gand de fiecare data cand sunt prea putori ca sa-si faca singuri cafeaua.

Apoi am descoperit putoarea lenea suprema si hotul de cafea.

Trecem peste faptul ca nu am pomenit nimic decat subtil de oamenii aia puturosi lenesi care nu isi fac singuri cafeaua si asteapta sa fie serviti. Poate ca unii colegi/angajatori nu stiu ca noi restul pulimii nu suntem sclavii care trebuie sa le servim cafeaua la botul calului. Ha. Ha. Dar mai sunt colegii aia care pupa funduri si atunci, se echilibreaza ceva in univers.

Revenind.

Colega se hotaraste sa-si faca o cafea. Nu inteleg cum poate sa bea posirca aia care mie mi se pare ca miroase a urina. E drept, urina cuiva care se hidrateaza cu apa. Cred ca daca te uiti cu putin atentie in acel filtru de cafea, niste mormoloci din calcar de apa tocmai construiesc un bloc nou de locuinte si fac dansul apei. La ei nu ploua, la ei totul se intampla cand eu ii privesc de sus, ca o dumnezea─â a lor si arunc cu apa. Luati de aici mormolocii mei, luati apa si mancati, faceti tot ce vreti in ea ca sa dati gustul cafelei.

Pentru a da gust cafelei, in 200ml de cafea pune, sanatos 5 linguri de zahar. Poate ca exagerez si erau numai 4, dar cine sta sa numere metodele de diabet?

Isi pune fata cafeaua pe o masa. Vine putoarea lenea. Se aseaza pe scaun. Se uita la cafea, iar apoi urmeaza urmatorul dialog halucinant:

– Mi-ai facut cafea?

– Nu, dar va fac imediat.

– Asta nu e cafeaua mea?

– Nu, e a mea.

– Dar s-a racit? Ca o beau si asa.

– E cafeaua mea. Va fac alta imediat.

– Bine. Da-mi. Da-mi. Da-mi

Arata tremurand si gesticuland spre ceva, iar noi, cele trei momai ne-am prins tarziu ca era capsatorul. L-am dat si ne-am vazut de treaba. Intoarse cu spatele la cana de cafea, ne vedeam de muncile chinuite ale unei zi cu aroma de vineri.

20minute mai tarziu, colega se hotaraste sa iasa la tigara. Cand sa-si ia cana de cafea. Ghici ciuperca ce-i? Cafeaua disparuse ca prin minune, in tractul digestiv puturos lenes, ca un hot. Liniste, fara niciun scartait, grohait, tusit si palavragit aiurea. Nici macar sorbitul enervant din cafea nu mai exista. Dar nici cafeaua.

Asta e momentul in care diferenta de 5 sau 4 linguri de cafea ar conta.

images

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.