Fabrica de stickere

Tot povesteam eu zilele trecute de obsesiile mele. Adevarul este ca am destul de multe, poate ca asta este unul dintre motivele pentru care camera mea arata ca un muzeu. Sunt frumos aranjate, in ordine, in cutiute sau in tenculete, toate obsesiile mele. Cu etichete ce-unde, ca un copil ordonat (chiar daca nu se vede acest lucru).

Trecand pe langa obsesiile astea, am inceput sa vreau amintiri din orice, de oriunde. Festivalurile au inceput sa fie surse mari generatoare de afise si materiale promotionale. Multe, luate in tot mai multe exemplare, pentru ca exista o piata a colectionarilor de materiale promotionale, iar noi le impartim intre noi. Facem schimb. Copii mai mari care fac schimb de afise, programe, vederi, flyere si stickere.

La inceput exista nebunia de a avea laptopul plin de stickere, dar eu n-am laptop asa ca n-am trecut prin aceasta etapa. Am pastrat intotdeauna stickere mai multe, pentru prietenii care au. Intotdeauna gasesti un binevoitor care si-a zgariat laptopul sau care vrea sa-si refaca o mapa draguta.

Pentru ca am prieteni care ma iubesc si stiu pasiunile mele, mai ales unii care mai lucreaza prin tipografii sau altele de genul asta, m-au chemat pe la cafele, sa vad cum se nasc viitoarele mele pasiuni. Ma uit ca Charlie cand intra prima data in fabrica de ciocolata. Sunt ca un copil care a descoperit ascunzatoarea unde Mos Craciun face jucariile pe tot parcursul anului. Privesc uimita toate masinariile alea care taie si listeaza, care scot din ele viitoarele mele obsesii care or sa ajunga lipite peste tot.

Limbajul de tipografie ma depaseste, iar monstrii aia zgomotosi nu sunt deloc ceea ce-mi place. Ador rezultatul lor final, dar totusi, m-am obisnuit cu linistea din birou.

Stand si visand la ce am sa fac cu stickerele-afisele-rebut care ajung la mine, gandindu-ma daca mi-e pofta de cafea sau de ceai, aud in barfa masculina din jurul meu povesti despre cutting plotter.

M-am hotarat. Vreau cafea si vreau sa stiu ce-i aia si cum se foloseste! Pentru ca din cate am observat in discutie e ceva scula importanta care da nastere lucrurilor si le face frumoase, asadar este necesar sa am si eu una d-aia. Ce conteaza ca n-am unde s-o pun si probabil nu stiu s-o folosesc, are un nume interesant, e destul cat sa vreau sa aflu multe despre ea. Cine stie, poate intr-o zi am sa ma dau experta in asa ceva.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.