Online

Exprimarea libera si bunul simt

iza-bela

Internetul este plin de ura. Asteptam fiecare momentul ca cel pe care nu prea-l suportam sa spuna ceva cu ce nu suntem deacord. Daca acel ceva are un rost oarecum fundamental ne transformam brusc in niste soldati ai dreptatii care trebuie sa-i spuna omului, sus tare si raspicat ca e prost!

Asteptam sa schingiuim in cuvinte si sa aruncam cu ura in orice nu se pliaza zonei noastre de confort si intelegere. La orice urma de pareer personala, internetul se imparte in doua: cei care sunt deacord si cei care nu sunt. Toti arunca unii in altii cu fecale, dar argumentele sunt uitate in frustrari si ura.

Cred totusi ca internetul este orice numai liber nu, dar indeajuns de mare incat sa ne putem zbiera parerile despre orice.

Ne place ce-i drept sa asteptam scandalurile si sa facem misto. Ne place sa victimizam si sa tinem partea tuturor. Ne impartim mai rau decat imparteala marilor ale lui Moise. Urlam la prezenta bunului simt dar ne bucuram de penibilul altuia. E amuzant ce-i drept. Ne mai insenineaza zilele. Fiecare isi pandeste oamenii.

Ne ramificam, aruncam compasiune sau urla, argumente sau injuraturi. Suntem eroi cititi de oameni care cauta amuzament sau scandaluri. Devenim can-cani si avem senzationalul care se roteste in unici. Apoi ne reimprietenim la beri si ne barfim la cafele.

Internetul nu ne transforma in eroi nemuritori, chiar daca Google tine minte orice. Internetul ne tine aproape de tot, devenind mici stalkeri sau oameni care tin evidenta la toti. Ne documentam despre ce ne intereseaza dar suntem atenti si la ce scrie vecinul.

Poate ca tot internetul ne transforma in vecina vizorista  care vrea sa stie ce face capra vecinului. Nu s-o omoare, doar sa stie cat e de grav bolnava.