De unde atata ura?

Uneori, te privesc cum stai asa linistit si privesti berea. Imi dau seama cat de mult semanam in acele momente. Poate ca acesta este motivul pentru care s-a creeat atat de repede si de des totul, dar nu stiu daca-ti dai seama cat de bine semanam.

Suntem amandoi plini de ura. Diferenta este ca tu nu te abtii in a le arata oamenilor ca-i urasti. Tu nu iti abtii primul instinct pe care-l ai. Eu reusesc cumva sa-l sufoc in interiorul meu, sa visez la el, sa fantaziez cum as fi facut un lucru sau celalalt, iar mai apoi ma calmez. Tu esti cel care nu-si ascunde deloc reactiile. Pe cat pari de calm si de dragastos, pe atat detii in spate o ura.

O mare parte din ura este nefondata. Nu ai absolut niciun motiv pentru care sa urasti atat de multe lucruri. Le urasti fara sa le dai sansa de a-ti arata ca sunt altfel. Urasti totul doar pentru ca (probabil) ti-e frica de cat de bine ar putea sa fie.

De unde atata ura?

Cine, cu ce te-a suparat de te-ai decis sa te razbuni pe toata lumea din jurul tau?

Crede-ma, ma simt atat de bine cand stiu ca langa mine iti face placere sa ramai omul ala calm,zambaret si glumet. Uneori iti scapa de sub control toate gandurile tale si ura, dar trebuie sa invat sa te ignor in aceste momente

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.