Cuvintele intotdeauna sunt la locul lor

Cuvintele zboara. Suntem toti niste autori fara sa ne dam seama. Spunem ca nu e adevarat, dar ajungem sa insiram cuvinte pe bloguri, site-uri, mici reviste. Editoriale si biletele de dragoste. Ne cautam inspiratia prin sms-uri si privirile celorlalti. Soarele inca profita de octombrie sa ne mai oblige sa purtam ochelari de soare. Toamna vara asta i-am cam lasat sa se puna praful, acum sa recuperam razele pierdute.

Strigam cu jumatate de gura ca orasul nostru tanjeste dupa o cultura pe care nu o are. Sau nu o merita. Ceva de genul. Ne-am obisnuit sa aruncam cu tot felul de rosii sau alte gunoaie, pentru ca perfectiunea lucrurilor este departe de faptul lor. Dorim tot ce este mai bun pentru orasul nostru format din prea multe betoane si prea putini copaci. Prea multe evenimente si prea putini oameni. Prea multa vointa si prea putina colaborare

PREA !!!!

Cuvintele incep iar sa zboare, din minte pe geam, de pe geam pe telefon. Tot ceea ce ramane scris trece in nemurire. Adevarul este ca diferenta intre nemurirea lui Google si biblioteca bunicii e mai intensa decat diferentele intre generatiile care se privesc urat peste ochelari si spun:¬†pe vremea mea….

Am reusit totusi sa ne bucuram de carti. Sa implementam idei noi si sa facem oamenii fericiti. Sa nu mai fim atat de prefacuti si sa reusim sa ne lasam dusi de val. Sa ne pierdem printre randuri si pagini, stand in soare, privind oamenii din jur care creeaza acolo o atmosfera de invidiat pentru coltii solari de afara.

Cuvinte. Necuvinte. Noi. Toti. Muzica. Fotografie. Prieteni. Ceai. Invitati.

Sa ne pierdem deci printre randuri, pentru ca oricum suntem obisnuiti sa stam intre ele si sa transformam totul intr-o lume proprie.

p.s. da. ma gasiti in continuare la Festivalul de Carte Transilvania

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.