Category Archives: obsesii

un mic om mandru

Eu sunt printre putinii (mai mult ca sigur) oameni care sunt mandri ca sunt romani. Eu ma mandresc cu tzara asta, cu hotii, tiganii, cu tot, nu imi plac cei cu afirmatii de genu “apoi` numa la noi in Romania se poate, mai bine mergem ..” . Nu putem sa plecam toti, nu se poate. Cineva trebuie sa stea si daca nu-i convine, sa schimbe. Asa se face! nu se pleaca, daca nu iti convine, te impui sa schimbi, mai gasesti 2-3-5 ca tine, si poate se rezolva ceva. Asa a fost si la revolutie (remember?)

Am vazut la dono rahatu ala cu Land of Choise si m-am enervat, dar m-am enervat rau si am fost revoltata multe zile, pana si azi sunt . Cum ma? cu atata tehnologie? Cu atatia oameni? cu atatea idei? Sa iasa un asemenea cacat? Dar cum isi permit asa ceva?

Si de ce e in engleza? trebuia sa fie in 3 limbi. Romana, engleza si franceza, pentru ca daca stam mai bine pe ganduri, franceza e a doua limba vorbita de pe pamand (dupa chineza) De ce e tot in engleza? De ce e asa hidos? e!!! aaa

bun de revolta mi-am pierdut o dup’masa intreaga sa pun pozele (mai puneam o poza, ma mai uitam la tv juma de ora, am cautat o piesa, si am scos ceva, oricum mai dragut ca hidosenia lor. Postul a venit cu mult mai tarziu pentru ca youtube-u meu pe celalalt calculator a facut figuri urate de tot.

Da, stiu, nu ai de ce sa fi mandru ca esti roman, multi gandesc asta, si poate au dreptate, dar totusi, e tara in care traiesti, de ce ar trebui sa fiu mandra? Sunt mandra si de faptul ca parintii tatalui meu au fost unguri, si raspund cu o mandrie in grai cand raspund la telefon cu un “Szia sivem” si unii se uita ciudat la mine, dar eu sunt mandra!

Pe multe site-uri in blogosfera gasesti oameni care nu sunt siguri ca sunt mandri de tara lor, de prietena lor Romania, de oamenii lor, etc etc.. Nu pun trimiteri la alte site-uri ca ar trebui sa pun cu punctulite multe multe, dar le stiti si voi, caci noi privim si radem, si ne amuzam si ne revoltam, sunt bloggeri pe care ii citim, dar.. pfff iar m-am enervat pe tema cu end of Romania, Dumnezeule, sper ca nepotii copiilor mei, sa traiasca mai bine ca mine acum, ca noi acum …

super erou? eu?

Your results:
You are Catwoman

Catwoman
100%
Supergirl
97%
Superman
85%
Spider-Man
85%
Green Lantern
85%
The Flash
75%
Iron Man
75%
Hulk
70%
Wonder Woman
67%
Robin
62%
Batman
50%
You have had a tough childhood,
you know how to be a thief and exploit others
but you stand up for society’s cast-offs.


Click here to take the “Which Superhero am I?” quiz…

furat de la uatzap , care l-a furat de la alex`andra , care probabil l-a gasit navigand.
Been there done that 😀
si tocmai azi avea artistu un post despre eroi 😀
cate linkuri cu trimitere la alte pagini am azi. Si culmea, ce v-ati nimerit voi toti intr-un loc cu eroii vostrii, asta ca dovada ca universul echilibreaza lucrurile in felul lui

oamenii plang.. e un fapt

De cand ne nastem, invatam sa facem un lucru, sa urlam si sa plangem. Pe masura ce crestem invatam si noi un singur lucru : daca vrem ceva, tipam si plangem. Asa ca atunci cand am vrut sa fim schimbati am tipat si plans, cand ne-a fost foame la fel, cand am vrut sa fim bagati in seama tot asa.

Am crescut si pe masura ce am crescut am descoperit ca nu e bine sa plangem. Am descoperit ca e rusinos ca un baiat sa planga, si e ok ca o fata sa se apuce de plans, fetele pot plange oricand.

Acum trei ani cand am fost in Ungaria, eram intr-un hipermarket si ne uitam alene pe rafturi. Intre rafturi, o mama isi vedea de cumparaturi chemandu-si fetita care plangea si urla intre rafturi. O colega se uita la ea si ii spune, in romana “Nu plange! E urat sa plangi! Vaiii ce copil urat!!” Stiu sigur ca nu era familie de romani, pentru ca eram intr-o zona a Ungariei unde mai repede gasesti croati si austrieci decat romani, dar culmea e ca, fetita a facut ochii mari, si… a tacut. Amuzamentul nostru a fost mare, caci probabil din tonul vocii si-a dat seama de ceva, si, a tacut.

Ascultand azi piesele pe comoara si stand la soare, savurand cafeaua si asteptand sa apara adi, in playlist vine o piesa :

“a girl with a broken heart/ but you’ll never see me cry … ”
Bun, deci fetele sufera, si nu mai plang, iti amintesti piesa cu “you’ll never see me again, so now who’s gonna cry for you?”

Concluzia? Noi fetele suntem puternice. Bocim 2-3 zile/saptamani dupa iubit, apoi ne hotaram : gata, viata merge mai departe “big girls don’t cry” si ne stergem lacrimile, punem inghetata & biscuitii la locul lor, stergem lacrimile, acoperim cearcanele cu fond de ten , facem magia aia cu make-up-ul si gata. Iesim la agatat iar, ca peste n luni sa putem sa o luam de la inceput.

Ascultant in continuare shuffle-u celor 382 de piese pe are le am (la 4gb imi permit) descopar , de fapt redescopar Holograf – si baietii plang. Pentru necunoscatori e ceva de genul “si baietii plang cateodata/ si baietii plang, nu-i asa? / si baietii plang cateodata / cand nu-i vede nimenea”

Imi aduc aminte de faptul ca, de cate ori venea cate un pustiulica sub 5 ani la noi si se lovea si incepea sa planga, tata ii spunea “nu e frumos sa plangi, baietii nu plang” . Am impresia ca pentru un baiat unul dintre cele mai injositoare lucruri care le-ar putea face este sa planga de fata cu cineva, din motive mai mult sau mai putin relative (inmormantarile NU se pun). Oricat de tare  s-ar lovi un baiat, el nu plange, chiar daca durerea i-a adus in ochi o lacrima, el nu, rezista, ca e barbat. Pot totusi aminti piesa aceea de la Bitza cu “baietii mari nu plang, sunt plini de sange”

De fapt? Ce e atat de injositor sa plangi? e un sentiment ca oricare altul? De ce pentru multi actiunea asta este … injositoare? Totusi injositor nu mi se pare cuvantul potrivit. Mi se pare destul de penal, cand cineva plange la despartiri. Ori el, ori ea. Foarte penal deoarece sentimentele curg pe obraji si starnesc mila. Observ ca lacrimile in general starnesc mila. Stiu cand vre’o colega se  apuca de plans la lucrari, sau la mariri de medie in liceu, si minunea se provoca si 7 se transforma in 8, samd

Pana la urma de ce plangem?

Expresii obsedante

De-a lungul timpului adopt de la altii cate o expresie care imi place si o pastrez, dand-o mai departe. Prin 9-a aveam o vorba
unii “tu oana!”
eu : “eu, oana!”
Colegilor de liceu le-a placut la nebunie cum suna, asa ca in putin timp a devenit un tic verbal cand te striga cineva sa raspunzi cu “eu” si apoi sa iti spui numele. Noi ardelenii suntem cu “ma” si “tu”, ca “no”-ul nu se pune 😀
Apoi, avansand in liceu, ii explicam lui Sergiu, ca nu am timp sa ma impart pe toata ziua astfel incat sa ajung pana la el deoarece el sta intr-un capat al orasului, iar eu aveam treaba in celalalt capat al orasului, apoi, Sergiu mi-a zis “Daca te misti cu talent, reusesti” . Mi-a placut la nebunie, asa ca am pastrat vorba, asa ca am adoptat-o si eu. Suna bine!
Intre timp, Obsesia mea pentru papuci, carti, bratari si alte chestii care necesita BANI, a devenit un viciu. Ma tineam departe de magazine cu ajutorul unei prietene. Intr-o zi, vine o alta prietena si imi povesteste de pantofii ei superbi, la care mie imi faceau ochii ca la titirez. Atunci prietena mea i-a spus “Taci! Nu vorbi de lucruri sfinte” , iar atunci, a ramas asta ca expresie necesara atunci cand vrei ceva si nu poti, nu ai bani, sau vrei sa te abtii.
In aceeasi serie, s-a nascut si “Este necesar?” , expresia venind cand sotia verisorului meu ii spunea insistent “hai acasa” iar el, simtindu-se bine (Se stie de ce) a intrebat “este necesar?”. Iar de atunci, a ramas ca orice trebuie sa fie facut “cu forta” este necesar! “este necesar sa duci gunoiul” “este necesar sa faci curatenie” “Este necesar sa LASI PAHARU DIN MANA” si nu in ultimul rand “este necesar sa mergem acasa”
Iar ultima si nu cea din urma este “s-au aliniat planetele?” Istoria ei nu o stiu, dar stiu ca e buna, si de folosit atunci cand trebuie sa faci orice si nu iese, dai vina pe astre spunand ca “nu s-au aliniat planetele” si toata lumea te intelege. Horoscopul e mai sfant ca Biblia pentru prea multi dinre noi.
Cam cu astea imi innebunesc mai nou prietenii. Astept si expresiile tale, daca ai unele dragute, si promit, de cate ori mai apare una, o pun icisa 😀

Razboiul emoticoanelor

Toata lumea a comentat, re-comentat, discutat aprins sau nu despre asta si s-a concluzionat. Da, este un razboi. Prin toata lumea ma refer la dono , di’she , si multi altii de prin blogosfera. M-am oprit doar la ei la mentionat pentru ca mi-au placut parerile lor. DeCe, e un mic dependent de emoticonuri, ca sa iti inveseleasca pagina, oricand, oricum, iar Dono se intreaba daca nu cumva sunt in plus, si daca toate astea nu ne strica.
Unul pentru unul impotriva. Eu sunt pentru totusi. Pentru ca sunt de parere ca infrumuseteaza usor pagina. Fiecare camera de chat, ii are altfel. In general ii prefer pe cei de la yahoo, dar, am mai gasit alte camere de chat cu omuleti mici si galbeni mai haiosi, i-as updata dar nu are farmec daca ii vad doar eu si nu si celalalt.
Tin minte totusi, prin 2005, aveam 2 seturi de emoticonuri, unele xxx, si unele de Craciun, si originalele sa le pot inlocui la nevoie.
Eu fiind o maniaca print screen, am cautat in arhiva mea, de cativa ani ani , conversatiile pline de emoticonuri. Nu te speria de cum arata fereastra atunci, cam ce pun aici e de prin 2005, de atunci m-am si tuns, vopsit, si schimbat cativa iubiti… hai sa pun icisa alea


si prima mea aventura cu :

pe vremea aia, nu era avatarul cu buzz, dar ne distram noi din emoticonuri
am facut si o conversatie pe emoticonuri. o poezioara mica. le voi folosi cele de yahoo, stiu ca o parte le arata plug-in-ul meu, o parte nu , vi da si traducerea celor care… nu o au :))
:-” (*) ;;)
>:D< :* :X
:-B B-) 8->
:-/ , :* ?
:”>
I-) , :-t
>:)

Traducere heroglifelor, vine acum :))
“fluier la stele si iti zambesc
te imbratisez, te sarut, te iubesc
esti un dork cool, te visez
ma itnreb, pupi?
ah… rosesc
imi e somn, vreau un time-out
hehehehe!!!”

Aditzu meu a renuntat la emoticonuri, la sfarsitul sms-urilor si tot, pune un x, semnu de la pupic. si gata, tin minte ca, la pupic mai puneam }{ si mai era french kiss }P{
Mici maniaci de dracusori roz care suntem, asta e al 99-lea post