Category Archives: Gramada

Picnic in the Park, sau deja-vu cu nori

Încep să am deja-vu când văd evenimente frumoase, pe care vremea le ajută – așa cum știe ea – să facă tradiții. Picnicul a devenit o tradiție de a alunga norii și a încuraja lumea să iasă. Jazz in the Park, în sine, a devenit o ieșire în masă la iarbă verde, muzică bună și veselie. Coșuri cu merinde, hamace, muzică și prieteni. Beanbags să stai comod, păturici, copii care fug și câini care vor să te lingă pe față.

Energia și buna dispoziție pe care ți-o oferă un astel de eveniment, nu intră în discuție. Trebuie să simți totul. Să stai și să savurezi. Clătite cu de toate, vin, iarbă verde și tot vibe-ul din jur care te liniștește așa cum trebuie să te liniștească o zi din weekend.

Este incredibil, în continuare, cum munca unor oameni atât de frumoși, poate să dea speranță altor zeci, sute, poate chiar mii de oameni. Cum totul aduce zâmbete atât la fața locului cât și prin fiecare like care se dă, oameni care rezonează cu același vibe. Oameni care simt totul, se simt liniștiți. Se simt acolo, chiar dacă, marea lor majoritate, nu sunt acolo.

Perfecțiunea unui eveniment, vine prin zâmbetele care alungă norii și descurajează ploaia. Acest deja-vu de pe iarbă, care nu descurajează niciodată, pentru că lumea zâmbește, iar soarele se arată.

IMG_20160514_211507

Jazzybirds – On the road

Îmi era dor de astfel de sentimente. De piele de găină și să stau lipită cu ochii de scenă. Să simt muzica fără să mă gândesc la nimic. Să simt relaxarea cum mă ia în primire și nimic nu mai contează. Mă uitam spre scenă și îmi imaginam cum ar suna totul cu o orchestră, pur acustic. Îmi imaginam o melodie Portishead, dar care suna ca ei. Suna foarte bine, cu multă energie pozitivă care umplea toată sala.

Opera Maghiară de la Cluj a fost, unul dintre locurile care s-au umplut de zâmbete.

Mă simt foarte ciudat la concertele jazz unde lumea stă jos. Multă vreme nu am înțeles acest fenomen, dar, rămâi acolo prins de scaun, iar singurele gânduri pe care le ai în minte sunt versurile și notele, toată pozitivitatea, tot vibe-ul care vine dinspre scenă spre tine. Te umple de atât de multă fericire, încât nimic nu mai contează.

Știam eu că ei au fost o dragoste la prima notă, încă de prima dată când i-am auzit la radio și am rămas fanul lor. Am încercat să fiu, pe cât de mult am putut, acolo la toate concertele lor, să mă bucur de muzică, să fiu parte din publicul acela care fredonează. Lansarea acestui album atât de plăcut nu poate decât să mă bucure, să mă încălzească atunci când afară sunt prea puține grade.

Abia aștept să mă bucur de toate astea stând pe iarbă la Jazz in the Park.

Poate că ei sunt, formația aceea care mă va face să zâmbesc tot timpul, formația care îmi va trimite toate gândurile frumoase la înaintare în mintea mea. Cei de care mă voi plictisi tot mai ușor.

Tind să cred că mă îndrăgostesc de jazz, constat că asta este un lucru care vine din suflet, atunci când te descoperi pe tine.

Jazz in the street sau cum #clujulieseinstrada

Ieri soarele a zâmbit mult peste oraș. Nu credeam că o să-l văd, dar norii s-au îndepărtat la auzul muzicii. Artiștii și localnicii au ieșit în stradă să se bucure de absolut tot ce îi înconjoară. Să cânte și să fredoneze împreună, să se bucure de soare. Mă încântă atât de mult toate momentele astea în care văd orașul plin de viață și o mulțime atât de mare de oameni care se bucură unii de alții, care își zâmbesc și devin frumoși.

Cât de frumoși suntem atunci când zâmbim și când lăsăm toate gândurile negre din viața noastră să se risipiească. Ascultăm muzică și ne relaxăm. Momentele alea sunt cele care vor exista tot mai mult și mai mult. Sunt cele care ne fac să fim oameni, calzi și să lăsăm toată răutatea din noi să se risipească. Muzica ne face mai buni, iar echipa de la Jazz in the Park a dovedit asta încă o dată.

Nu există destule cuvinte pentru a le mulțumi oamenilor ăștia frumoși pentru tot ceea ce fac pentru oraș. Nu există.
IMG_20160423_195343

IMG_20160423_201407

IMG_20160423_203810

Esti invitata la nunta? Afla cum sa alegi rochia de ocazie pentru marele eveniment!

Nuntile sunt niste evenimente dragalase pentru toti invitatii, dar mai ales pentru cei doi miri care isi serbeaza uniunea oficiala a iubirii lor. Pentru mire si mireasa urmeaza un proces lung de alegere a hainelor potrivite, a restaurantului perfect, a nasilor, a mancarii, a tortului si a tuturor lucrurilor importante pentru momentul festiv. Pentru tine, insa, in calitate de simpla invitata la acest grandios eveniment, lucrurile sunt mult mai simple. Pana in momentul in care iti dai seama ca nu ai rochia pentru nunta potrivita!

In acel moment intri putin in panica. Nu ai mai fost de mult la o nunta, sau in orice caz nu ai mai fost la una atat de pretentioasa. Nu vrei sa te faci de rusine cu o aparitie stearsa, deci elimini din prima rochiile de ocazie pe care le mai ai prin dulap si care sunt parca din moda altor decenii.

Vrei sa fii sexy, dar decenta. Vrei sa atragi privirile, dar sa nu fii in centrul atentiei. Vrei ca rochia pentru nunta sa se potriveasca la perfectie, insa sa nu exagerezi. Toate acestea sunt lucruri pe care si le doreste orice femeie, insa tu ai acum sansa sa afli exact cum sa iti alegi rochia de ocazie pentru participarea cu succes la o nunta.

5 sfaturi pentru alegerea unei rochii de nunta. Ce trebuie si ce nu trebuie sa porti?

rochie nunta

Nu e ca si cum te duci prima oara la un astfel de eveniment, asa ca stii bazele pregatirii pentru o nunta ca-n povesti. Desigur, atunci cand vine vorba de alegerea rochiei de nunta, trebuie sa stii cat mai multe din categoriile „Ce sa faci” si „Ce sa nu faci”. Iata cateva aspecte de care trebuie sa tii neaparat cont atunci cand iti alegi rochia pentru nunta:

  • Nu incerca sa eclipsezi mireasa! Este evident acest sfat, insa trebuie repetat de cate ori este posibil. Este seara ei, a prietenei tale sau a viitoarei sotii a prietenului tau, si trebuie neaparat ca ea sa straluceasca mai mult decat oricine
  • Evita albul si culoarea rochiei pe care si-au ales-o domnisoarele de onoare! Alege o rochie de ocazie care sa aiba nuanta ta preferata, dar incearca sa nu porti culoarea rochiei de mireasa sau a rochiei domnisoarelor de onoare
  • Incearca sa tii cont de locatia evenimentului. Este important sa te potrivesti exceptional cu tematica nuntii si cu sezonul in care aceasta este plasata
  • Nu fi mult prea sexy! Acest sfat poate intra tot in categoria cu eclipsarea miresei, dar, mai mult, este legat si de decenta. Da, dupa ceremonia propriu-zisa urmeaza petrecerea, insa gandeste-te ca la petrecerea de nunta vor participa si oameni in varsta si copii si adolescenti. Nu iti cere nimeni sa te imbraci ca la inmormantare, insa nici nu trebuie sa cazi in extrama vulgaritatii, printr-un decolteu mult prea generos sau prin multa piele lasata la vedere
  • Tine cont de silueta ta, daca esti foarte slaba sau daca esti plinuta, daca ai forme sau nu, daca esti scunda sau inalta. In functie de toate acestea trebuie sa iti alegi rochia si accesoriile potrivite. De exemplu, daca nu ai forme, incearca sa porti o rochie cat mai vaporoasa sau de tip tunica, iar daca esti plinuta, evita rochiile mulate si pe cele largi, precum si materialele stralucitoare

De ce ai opta pentru o rochie de ocazie online?

Sunt mai multe motive pentru care achizitionarea unei rochii de ocazie online este o idee buna. Desigur, te poti gandi la faptul ca nu ai ocazia sa o probezi decat in momentul in care aceasta iti va fi livrata, insa acest lucru nu este neaparat obligatoriu. Pur si simplu trebuie sa introduci in filtrele magazinului online pe care il alegi, precum Tiffani, marimea care stii ca ti se potriveste cel mai bine.
Apoi, poti selecta exact culoarea, materialul si stilul care iti surad si sa comanzi viitoarea ta rochie pentru nunta care va veni direct de pe site-ul Tiffani. Nu uita: nu trebuie sa eclipsezi mireasa cu rochia ta, dar nu te impiedica nimeni sa ai cea mai frumoasa rochie de nunta!

Batraneti in autobus

Adolescenta fiind, n-am inteles niciodata numarul de pensionari care se plimba la 7:30 dimineata din Marasti in Manastur. Adevarul este ca atunci nu intelegeam ca poate sunt unii care vin sa-si vada nepotii atat de dimineata, si nici nu realizam ca numarul lor este totusi destul de mic.

Diminetile friguroase mi le petrec in privirile pensionarilor care spera sa nu le fur locul in autobus. Cred ca sunt destul de dese autobusele, destul de mari, astfel incat sa fie loc pentru toata lumea. Adevarul este ca dupa o viata de stat in fund pe scaun, tot  ce-ti doresti este sa stai in fund pe scaun.

Imi amintesc cat de socati erau oamenii cand refuzam un loc in autobus, ei simtinu-se milostivi sa mi-l ofere vazandu-ma in carje. Poate ca nu vreau sa stau jos, poate ca mi-e mai usor sa stau 2 statii in picioare decat sa ma chinui. Apreciez gestul, dar multumesc nu doresc.

Diminetile friguroase in statiile de autobuz sunt cele mai frumoase. Pe bune, sunt amuzante. Daca vreau sa ma binedispun de dimineata, ajung pe la un 8:30 in statie. Deja elevii sunt la scoala, asa ca toti cei care mai folosesc 30 si 28 sunt pensionarii. Ma duc la statia: Disp. Grigorescu, ca sa fiu sigura ca vad show-ul de la prima statie. Sunt aliniati frumos, si asteapta venirea autobusului. Cand il vad ca se apropie, cu pasi mici si repezi se indreapta spre el. Se opreste, deschide usile si incepe spectacolul de imbranceli cine sa se urce primul. Nu oricum, imbranceli si impinsaturi ca la gradinita, bodoganiri pe sub gulere si altele. E un can-can, care ma amuza si ma binedispune.

Zilele trecute, pentru ca era tarziu, chiar daca era dimineata, nu era aglomerat deloc. Un bus mare si aerisit, nu simteai mirosul pensiei in aer. Un mosulica se uita urat la o batranica ce vroia sa se puna langa mine. Ea era – ce-i drept – mai tanara de cat el cu vreo 10 ani, de ce sa stea ea cu fata si el sa fie nevoit sa stea cu spatele tot drumul.  Ea s-a simtit prost si s-a dus mai in spate, pe un alt scaun, el se pune langa mine, fudul, ma priveste. Privesc pe geam, ca poate asa, cladirile care se perinda prin fata mea imi amintesc sa cobor la statia potrivita. Ma ridic de pe scaun, ca semn ca eu cobor, iar el este nevoit sa se ridice ca sa pot trece de el. Nu prea am cum sa escaladez peste el, imi cer scuze, zambesc. Isi da ochii peste cap, si asteapta sa ies. Eram langa usa, dar secunda aia in care se deschide usa, primele 2 persoane coboara, pentru ca cea din fata mea sa se traga sa pot cobora si eu. Secunda aia, domnul imi da un branci din spate, ma impinge in doamna din fata care se dezechilibreaza si se retrage privindu-ma socata de ce ma imping, iar eu alunec spre usa de la intrare, aproape facand spagatul sa ies din autobus.

Nu am crezut sa ajung asa, sa ma uit in spate si sa spun: generatiile astea.

Tot ce a educat Ceausescu atatia ani, iar voi stiti doar sa va imbranciti pentru tot, pentru ca altfel nu sunteti multumiti.

De dimineata, o batranica draguta, genul pe care o ajuti sa treaca strada, m-a imbrancit sa urce prima in bus, ca sa mearga sa stea jos. Eh, nu doar pe mine, ca ne-a aruncat pe toti din fata ei, sa urce ea prima.

Cum sa fie generatiile tinere civilizate, cand strang frustari pentru tupeul celor batrani, care sunt frustrati pentru nesimtirea celor tineri. Ehe…