Cafele nesimtite

Am o problema cu nesimtirea persoanelor care cred ca totul li se cuvine. Mai mult de atat, care au impresia ca oamenii din jurul lor exista doar pentru a fi sclavii lor personali. Deseori incerc sa ma abtin enorm de mult de la a zbiera oamenilor care sunt nesimtiti gratuit.

Incepand cu ospatarite pe care trebuie sa le rogi de 2 ori sa-ti aduca o scrumiera – si se fac ca nu te aud, de parca tu vrei sa scrumezi pe masa si iti fac o favoare. Ospatarite care isi dau ochii peste cap atunci cand iti iau comanda, sau care iti urla din celalalt capat al localului “vrei ceva?”, in conditiile in care este prima oara cand pui piciorul acolo.

Oamenii au invatat sa socializeze la cafea, ajungand sa socializam cu aceia de la care ne luam cafeaua to go. Suntem prea grabiti sa ne mai bucuram de ea intr-un loc, asa ca micsoram socializarile. Cand acea socializare e fortata sau flegmatica, oricat de buna e cafeaua, nu mare lucru iti mai imbunatateste ziua curand.

Dar momentele subtilitatilor de genul: cine stie sa faca o cafea, folosite doar pentru ca tu esti o putoare care nu vrea sa-si faca cafea singur, ii fac pe cei din jur pe care-i tratezi ca pe niste sclavi sa-ti arunce o flegma colorata in cafea.

Momentele in care iti schimonosesti fata schimband scrumiera la al 9-lea chistoc, cand eu sunt singura la masa, sunt acelea in care iti iei adio de la respect si de la bacsis.

Am reusit sa ne auto-educam intr-o prostie continua, crezand intotdeauna ca totul ni se cuvine. Nu ni se cuvine nimic in lumea asta, si acele reguli de buna purtare cu te rog si multumesc reusesc sa te scuteasca de-un picior in fund si un zambet fortat. Reusesc sati castige respectul in moduri in care nu te-ai gandit.

Cafeaua e facuta pentru a ne relaxa, nu pentru a ne enerva

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.