Bacsisul se merita

Cred ca fac parte din generatiile care isi petrece viata in aproximativ 3 locuri: birou, acasa, baruri. M-am plimbat si prin baruri de fite, si prin bombe dubioase. Am ales favoritele mele cafenele, baruri si ceainarii. Le-am ales dupa criterii precum:

  • pret vs calitate
  • atmosfera in bar (sa nu tipe muzica)
  • fumul de tigara (da, si fumatorii sunt deranjati de fumul de tigara)
  • angajatii
  • politica barului.

Acum sa le luam pe rand:

pret vs calitate

Exista foarte multe baruri si restaurante cu preturi foarte mari. Unele sunt justificate, altele nu. Nu sunt neaparat zgarcita, dar daca o cafea este  buna am sa platesc pentru ea chiar si o suma de 8-9 lei, dar daca o gasesc la fel de buna la 3 lei, am sa o beau si acolo. Cred totusi ca nu judecam bine calitatea si pretul preparatelor, asta pentru ca de multe ori ne multumim si cu bere calaie la 8 lei sau cu cafele reci la 5 lei. Aici vorbesc doar despre bauturi, deoarece la mancare este cu totul alta poveste. Mancarea in oras nu este un subiect de care sa ma leg prea mult, pentru ca eu mananc prea putin in oras, astfel incat sa judec.

atmosfera

Imi place muzica in surdina, dar muzica ce sa nu imi zgarie timpanele. Cred ca este important ca muzica sa se potriveasca foarte bine cu localul. Accept faptul ca in pub-uri muzica urla mai tare, dar am observat totusi ca muzica nu este data tare in momentul in care barul se umple. Nu am inteles neaparat metoda asta, dar oricum, cand e aglomerat parca si muzica merge mai bine mai tare.

Pe de alta parte, dimineata sau cand sunt doar 3-4 clienti, sa urlu la cel de langa mine la masa mi se pare o prostie, sau sa aud foarte clar discutia celor care stau 3 mese mai departe de mine, deoarece e muzica tare iar ei sunt nevoiti sa urle unul la altul.

fumul de tigara

Pana cand nu va intra in vigoare legea care sa opreasca fumatul in baruri, cafenele si restaurante, acesta este unul dintre criterii. Imi plac ca localurile sa fie aerisite. Sper ca aerisirile acelea sa nu fie oprite brusc dupa lege si in interior sa miroasa doar a transpiratie si oboseala. Pe de alta parte, nu imi place sa nu il vad pe cel de langa mine din cauza fumului de tigara. De asemenea, nu imi place nici sa-mi miros scrumiera-arici la masa, mai ales cand suntem putine persoane la masa sau/si in local.

angajatii

Unul dintre lucrurile care ma atrag la un bar sunt angajatii. Incepand de la bar si pana la ospatari. Ei sunt cei care mentin atmosfera si bunastarea clientilor intr-un local. Un barman care fumeaza in bar in timp ce lucreaza, o sa-mi strice cheful. O ospatarita care isi da ochii peste cap cand imi ia comanda, are sanse mari sa-mi strice cheful. Oricat de obosita, ocupata sau altele sunt, intotdeauna am respectul de a-mi ridica ochii din telefon si a privi omul in ochi cand comand ceva. E o chestie de respect. Alaturi cu “multumesc”.

politica barului

Toate barurile au o politica a lor. Niste reguli dupa care se ghideaza. In mare ele sunt aceleasi si tin de servire. Cand se schimba scrumiera, cand se sterge masa, etc. Astea sunt lucrurile pe care un patron incearca sa le impuna angajatilor si sa se asigure ca acestia le indeplinesc, astfel incat clientii sa nu plece nemultumiti si sa revina.

N-am inteles niciodata de ce intr-un bar cu un aspect vintage urla in boxe muzica tehno. Sau de ce un pub cu 2 mese ocupate are hip-hop care zbiara pana te zgarie pe creier. De asemenea, n-am inteles de ce in loc sa investeasca in curatarea si intretinerea aerisirii se prefera deschiderea usii de la intrare, chiar daca afara sunt -10 grade, iar oamenii care stau langa usa o sa inghete de frig. Cel mai mult ma enerveaza localurile care au tot timpul rezervat pe mese, pentru a putea selecta ei ce clienti accepta si ce clienti nu accepta. Din cate stiu eu, conform legislatiei in vigoare nu prea ai dreptul de a refuza clienti, decat daca acestia sunt in stare de ebrietate.

Cu toate regulile si piticii mei, am tot timpul placerea de a lasa tips, in functie de cat de bine m-am simtit acolo. Cat de rapida sau lenta a fost servirea, cat de mult mi-a mirosit scrumiera sub nas, cum a zambit ospatarita sau cat de rece a fost cappucino-ul si calda berea.

Dar! Momentul in care aud, ospatarite care se plang ca nu fac tips, dar nu se deranjeaza sa schimbe scrumiera la studentii astia fara bani, ma uit si ma intreb daca isi merita tipsul de vreun fel. Oare cand s-a uitat la ea in portmoneu si la ea la atitudine ultima data pentru a judeca cat bacsis merita pentru servirea facuta.

Bacsisul este optional, daca m-am simtit bine iti las, daca nu- nu. Stiu ca in domeniul horeca toata lumea se bazeaza pe el, dar cred cu tarie ca acesta se merita si nu se primeste cu o atitudine de genul: vii atat de des la noi si inca nu stii cat costa berea? Crezi ca eu am chef sa iti calculez nota si sa-ti fac plata cu cardul? Nu mai bine mergi la bancomat sa scoti cash?

Nu. Discutia aia nu am inventat-o eu, este replica unei ospatarite catre un client fidel, auzita in urma cu cateva luni.

Dragi oameni din horeca de cate ori va plangeti de tips, ganditi-va ca el este direct proportional cu dumneavoastra. Daca baiatul de la infinity games face tips mai mare decat voi, inseamna ca undeva, este o problema cu atitudinea. Nu judec, doar spun.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.