Inima…

Inima este dependentă de jumătatea ei . A dat şi anunţ în ziar, caută om cu o jumătate de inimă. Obligatoriu bărbat cu sânge cald… Nu ştiu ce să mă fac. Pot oricând să mă împiedic şi să cad într-o depresie . M-aş interna …dar se mai pune zahăr în perfuzie?:))

Când eram mai mică lumea era tot imperfectă şi tot probleme cu inima aveam….respiram lent şi iubeam prea repede….aveam probleme şi cu ochii nu vedeam băiatul potrivit…. Am încercat să-mi scot unele amintiri din minte . Nu ştiam că e atât de dificil, sau că se poate, mai ales că sunt amintiri atât de dureroase… Scriu astea pentru că vreau să mă căsătoresc cu oglinda mea. Are simţul umorului şi, cel mai important, râde la glumele mele. Apreciez asta foarte mult, mai ales că pe ceilalţi îi indepărta .
Dar acum ştiu că ea e cea cu care vreau să mă căsătoresc . Îmi permiteţi ?

Nu, în niciun caz! Eşti prea egoistă!

 

Scriu despre moarte…

Nu pentru că îmi doresc ci pentru că aduce cu sine atât de multă durere, atât de multă suferinţă…

Pentru că atunci când este vorba de cineva de lângă noi, moartea ne ia şi o parte din viaţa noastră cu ea. Şi pleacă…

Durează o fracţiune de secundă, cât o clipire din ochi…

Eu, pot muri azi, pot muri mâine, pot muri peste un an, doi, sau 10…

îmi  este teamă…. dar am învăţat să accept. În fiecare zi, învăţ mai mult şi tot mai mult. Moartea, înainte să ne întâlnim cu ea faţă în faţă, are ea grijă să treacă pe lângă noi, răpindu-ne fiinţe dragi, suflete pereche, oameni pe care îi iubim şi preţuim…

Şi ne întrebăm, banal, ca toţi ceilalţi ce au trecut prin aşa ceva: de ce?

De ce scriu despre toate acestea? Pentru că mă gândesc cu groază că deja am pierdut trei prieteni foarte buni în mai puţin de un an…toţi răpuşi de o moarte urâtă….

Pentru că sunt egoistă. De ce? Pentru că urăsc să simt durerea pierderii. Nu pot  îndura, sufăr enorm, atât de mult încât mă  pierd  pentru totdeauna… Mă gândesc pe de altă parte că e îngrozitor să mori.

Dispar persoanele iubite, prietenii, dispar toate lucrurile pe care le-ai cunoscut… Încetezi să exişti.

Poate există suflet, poate nu, poate nu devii chiar nimic, însă răspunsul la întrebarea asta îl voi afla mai târziu…

Cert e că, în clipa aceasta simt că trăiesc. Nu sunt deprimată, ci vreau să trăiesc viaţa până la ultima clipă. Să pot face tot ce-mi doresc pentru mine, pentru cei pe care îi preţuiesc şi-i iubesc. Ce ar fi dacă toţi ne-am trăi viaţa spre a face lucrul acesta să conteze ? Oare e atât de greu ?

 

 

Mi-e dor…

Mi-e dor să am un metru douăzeci şi păr brunet şi să alerg prin curte. Mi-e dor să mă trezesc cu ciripitul rândunelelor în urechi şi să mănânc fructe necoapte. Să joc şotronul şi elasticul şi să înfiinţez trupe. Mi-e dor să fac picnicuri pe câmp şi să beau suc cu paiul în ambalaj piramidă. Să merg cu păpuşile “la plajă”, iar pe urmă, când soarele devine prea puternic, să fac parada modei prin casă.Mi-e dor să pierd jumătate de zi făcând haine păpuşilor în scara blocului sau jucând şeptică şi chems pe perechi până când nu mai pot distinge cifrele de pe cărţi.

Mi-e dor ca timpul să aibă răbdare cu mine. Să alerg, să mă plimb cu bicicleta, să mă joc de-a v-aţi ascunselea şi să mă întorc acasă doar ca să mănânc. Mi-e dor să n-am alte griji decât nişte dictări şi probleme cu segmente care stau în calea fericirii. Să mă trezesc la 5 dimineaţa ca să văd soarele răsărind şi să muşc cu poftă din felia de pepene roşu, fără teama că o să mă “lipesc”. Mi-e dor să mă plimb prin zăpadă în cizmuliţele mele albastre şi îmblănite trăgând după mine săniuţa pe străduţa amicei mele . Mi-e dor de pantalonii rupţi în genunchi, de cucuie şi de bătăile cu apă, de serile calde de vară şi de luptele cu baloane cu apă .

Azi am fost în locurile copilăriei mele . Şi mi-e al naibii de dor de tot.

 

Bluza Buclucaşă

Ca orice fată/femeie obişnuiesc să colind magazinele .

Într-una din zile dau şi eu peste un top foarte drăguţ  , ceva în genul unei rochiţe fără bretele . Mi-a luat ochii nu alta , danteluţă , trandafiri roşii pe ea …ce mai am cumpărat-o . Evident când cineva îşi cumpără ceva are tendinţa să se etaleze imediat cu obiectul procurat . Uite că după două zile apare şi la mine ocazia asta , sunt invitată la un suc , foarte mândră de top îl îmbrac .

În timpul serii observam că ceva nu e în regulă….mi se părea că vântul bătea mai tare decât părea….surpriză bluza mea era situată undeva sub nivelul pieptului…motivul? Am constatat că bluza avea 25% licra ( note to myself : niciodată să nu mai cumpăr haine care au material sintetic în ele) şi sutienul era dintr-un material lucios şi asta îi permitea bluzei să se deplaseze . Am fost salvată de idea mea genială de a-mi lua şi un bolero pe deasupra . Tot timpul serii am fost ocupată cu ţinerea bluzeila locul ei….până la un moment dat când persoana care îmi făcuse invitaţia mi-a zis : “vrei să-i spun chelneriţei să aducă un scotch să-ţi fac nişte bretele?” . M-am strânjenit puţin şi am încercat să-mi pun bluza la loc de fiecare dată când persoana nu era atentă (nu ştiu dacă mi-a ieşit…dar mă rog am încercat) .

Sfat pentru fete/femei nu cumpăraţi orice chestie care vă face cu ochiul , cercetaţi-o şi abia apoi cumpăraţi…ştiu că e greu mai ales că shoppingul e un fel de terapie pentru noi sexul femininJ)

 

#SMSSIBIU

După două ore de somn mă îmbarchez şi eu ca să plec spre #SMSSIBIU.

Deşi nu ne ştiam face to face toţi de acolo ne purtam de parcă ne cunoşteam de o viaţă…Ajungem la hotel Continetal , ne luăm ecusoanele (care spre deosebire de alţii mi-au plăcut) şi ne aşezăm confortabil pe scaune.Marta Uşurelu a fost “gazda” evenimentului.

În prima parte a conferinţei a apărut în faţa noastră Vali Petcu , Cristian Stavar care a făcut ca prezentarea să fie un dialog între el şi noi nu un monolog , apoi a venit Bobby Voicu şi Mihaela Nicola . Aceştia ne-au împărtăşit din experienţele lor şi ne-au învăţat cum să folosim Social media în folosul nostru . Pe parcursul primei părţi s-a dezbătut ideea dacă un blogger este sau nu o “curvă” a social media…după părerea mea zic că nu din moment ce bloggerul alege ce face şi ce nu . Apare şi prima pauză de cafea , timp în care unii au discutat despre “posibile” afaceri , iar alţii ne-am destins cu nişte glume .

Partea a 2 a îl surprinde la microfon pe bine cunoscutul Cristian China-Birta care ne-a prezentat un proiect produs de el numit Blogal initiative , proiect care are ca şi scop îndrumarea noilor blogeri . Chinezu a fost urmat de Alexandru Negrea . În partea asta toţi susţin că am fost şi suntem crescuţi în negativism , probabil , nu zic nu , dar dacă eşti suficient de deştept şti să alegi părţile bune oferite de online şi offline . Atmosfera a devenit puţin plictisitoare când s-a început să se vorbească de cifre . A urmat pauza de prânz şi asta scurtă deoarece ca să tragi învăţăminte îţi trebuie timp mult…

Am început în ritm alert a 3 a parte cu Ruxandra Predescu Community Manager FITS..În partea asta am început să ne destindem , să prindem curaj şi să ne ridicăm în picioare şi să găsim răspuns la întrebările cu care  am venit de acasă sau care ne-au apărut în minte pe parcursul zilei . Deşi majoritatea eram obosiţi am continuat să o ascultăm pe Miruna Siminel , o domniţă drăguţă şi fără fiţe . La microfon a urmat Georgiana Gheorghe manager la Danone , pe când ne pregăteam de somn Cristian Dorombach a venit cu un filmuleţ drăguţ legat de reţelele sociale , un fel de musical care ne-a mai animat . Ziua s-a încheiat cu Ella Marin , care a trecut peste emoţiile de dimineaţă şi a apărut cu zîmbetul pe buze în faţa noastră .

Evident “după muncă şi răsplată” unii dintre noi ne-am adunat seara în Music Pub şi ne-am dres cu nişte berică .