Am renunțat cât de mult am putut la orgoliu. L-am neutralizat aproape de tot. Am facut-o pentru a mă regăsi pe mine mai bună, mai caldă, mai calmă. A fost totul o decizie bună, pe care nu o regret, am salvat prietenii și momente frumoase. Am ajuns mai calmă, dar pe alocuri, frustrările orgoliului și-au spus cuvântul.
În continua căutare a mea, construirea bulei mele de zen, am găsit multe lucruri la mine care nu mi-au plăcut. Nu am înțeles niciun moment, de ce – de-a lungul timpului am simțit nevoia să le păstrez. La gunoi cu tot.
Nu mai vreau să am timp de aberații, de melodrame și telenovele. Viața asta e prea frumoasă ca să mă încarc psihic și sufletește cu energia negativă a oamenilor din jurul meu. Karma, funcționează doar așa cum ți-o setezi, iar soluția nu este să ștergi totul și să o iei de la zero. Soluția este să accepți lucruri, să te accepți și să te iubești pe tine. Să faci asta până când simți că explodezi de iubire și fericire și o arunci oamenilor din jurul tău. Fă asta, înlătură orice te abate de la drumul tău și vei descoperi, că viața e mult mai ușoară.
Întotdeauna răspunsul pe care-l cauți este în fața ta. Dacă îți îngropi capul în propriile frustrări și gânduri, nu vei vedea niciodată răspunsul după care tânjești. Sunt acolo o mulțime de oameni care îți vor deschide ochii ghidându-te spre răspunsul pe care-l cauți.
Renunț la a mai face o dramă din tot. Renunț la a forța lucrurile să fie așa cum vreau eu. Las totul să meargă pe drumul pe care l-am ales și am să-l pavez în fiecare moment cu ce îmi doresc eu. Știu că la final, când trag linia, am să zâmbesc și am să fiu mândră de mine, că m-am regăsit așa cum așteptam să o fac.
