Pentru moment, orgoliul nu este o solutie

Am renunțat cât de mult am putut la orgoliu. L-am neutralizat aproape de tot. Am facut-o pentru a mă regăsi pe mine mai bună, mai caldă, mai calmă. A fost totul o decizie bună, pe care nu o regret, am salvat prietenii și momente frumoase. Am ajuns mai calmă, dar pe alocuri, frustrările orgoliului și-au spus cuvântul.

În continua căutare a mea, construirea bulei mele de zen, am găsit multe lucruri la mine care nu mi-au plăcut. Nu am înțeles niciun moment, de ce – de-a lungul timpului am simțit nevoia să le păstrez. La gunoi cu tot.

Nu mai vreau să am timp de aberații, de melodrame și telenovele. Viața asta e prea frumoasă ca să mă încarc psihic și sufletește cu energia negativă a oamenilor din jurul meu. Karma, funcționează doar așa cum ți-o setezi, iar soluția nu este să ștergi totul și să o iei de la zero. Soluția este să accepți lucruri, să te accepți și să te iubești pe tine. Să faci asta până când simți că explodezi de iubire și fericire și o arunci oamenilor din jurul tău. Fă asta, înlătură orice te abate de la drumul tău și vei descoperi, că viața e mult mai ușoară.

Întotdeauna răspunsul pe care-l cauți este în fața ta. Dacă îți îngropi capul în propriile frustrări și gânduri, nu vei vedea niciodată răspunsul după care tânjești. Sunt acolo o mulțime de oameni care îți vor deschide ochii ghidându-te spre răspunsul pe care-l cauți.

Renunț la a mai face o dramă din tot. Renunț la a forța lucrurile să fie așa cum vreau eu. Las totul să meargă pe drumul pe care l-am ales și am să-l pavez în fiecare moment cu ce îmi doresc eu. Știu că la final, când trag linia, am să zâmbesc și am să fiu mândră de mine, că m-am regăsit așa cum așteptam să o fac.

Te iubesc, ca pe ziua de luni (88)

Mă trezesc zâmbind dimineața, chiar dacă norii de afară vor să-mi joace feste. Rochița nu o să o las nicăieri și am să mă bucur de vânt. Am să mă bucur de dimineață bându-mi cafeaua și privind oamenii.

Nu mai vreau să renunț la a fi eu. Te iubesc și nu am să las nimic să mă doboare, să îmi spună că este momentul să renunț. Dacă renunți la tine, la tot ce faci, se alege praful de zilele de luni. Se alege praful de cine ești tu. Momente grele vor veni în viață peste tine. Vor veni în cele mai neașteptate momente. Te vor doborâ atât cât vor putea, dar trebuie să ridici capul sus de fiecare dată. Să o iei de la zero dacă este nevoie. Să fii acolo pentru tine, pentru ca tu ești cel mai important în viața ta.

Las deoparte toate clișeele, amăgirile și melodramele. Mi-am promis de prea multă vreme că am să caut doar oameni pozitivi și am să mă înconjor cu ei. Trebuie să nu mă mai abat de la promisiune nici măcar o sutime de secundă. Trebuie să fiu acolo pentru mine, în primul rând. Iar de restul lucrurilor, se ocupă Luni.

Te iubesc, chiar dacă uneori simt că sufletul îmi moare. Este totuși dovada că am suflet, cu toate că uneori, până și eu mă îndoiesc de asta.

Dorul care doare

Cel mai dureros, este momentul în care constați că dorul ăsta, tânjeala asta după ceva, poate să doară în halul ăsta. De fapt, nu asta doare, doare faptul că nu ai ce să faci. Este momentul acela în care pur și simplu, lași capul în jos și suspini. Te gândești la lucruri frumoase și lași lacrimile să ți se adune șiroaie pe obraji. Descarci tot dorul din tine, descarci tot ce ai, toată suferința, pentru că altfel nu ai cum să mai ajungi la tine.

Vei descoperi dorul de lucruri pe care le făceai, de oameni – care te-au dezamăgit sau nu. Amintiri și  tânjeli după lucruri pe care poți să le faci. O să ți se facă dor de viitor, pentru că la un momentdat o să realizezi cât de mult ai rămas blocat într-o lume din imaginația ta.

Viața mai doare uneori, dar sufletul nu trebuie să se umple de amărăciune. Zâmbește-i tristeții.

Te iubesc, ca pe ziua de luni (87)

Am tras astăzi mult de timp, ca să-ți spun că te iubesc.

Zi liberă, am zăcut în pat și am spus că am să-ți fac spre seară o declarație care să cuprindă tot.

Dar a venit seara, a curs cu vești proaste, iar eu n-am mai putut să-ți spun nimic.

Am să te iubesc, când mă voi opri din plâns. Din urlat. Din a mă uita la sufletul meu dărâmat și a mă gândi: ce urmează acum.

Dar în acest moment, simt că nu mai pot să mă iubesc nici pe mine.

Te iubesc, ca pe ziua de luni (86)

Zambeste la ploaie si la ziua de luni. Incalzeste-te cu cafea, inarmeaza-te cu rabdare si bucura-te de Luni. Este ziua care merita cel mai mult sa fie iubita, este ziua care trebuie sa te faca cel mai fericit.

Luni.

Te iubesc, draga mea Luni, te iubesc asa ploioasa si mohorata cum esti uneori. Iti inteleg toate schimarile de stare de spirit pe care le ai, asa cum ma intelegi si tu pe mine cand ma trezesc nervoasa uneori. Ma calmez si te imbratisez cu multa dragoste, incolacindu-ma langa cafea, in coltul meu de pat, privind spre geam cum soarele se urca pe cer si anunta ca ai venit si iti vei intra in drepturi.

Te iubesc, zi de luni, pentru ca m-am saturat de atata ura care ne inconjoara. Ura asta, ne facem sa fim atat de urati, incat nu ne mai recunoaste nimeni. Poate ca trebuie sa invatam sa ne iubim pe noi insine mai mult, sa ne iubim in fiecare moment cu mai mult curaj, sa nu uitam asta. Momentul in care uitam sa ne iubim, este momentul in care incepem sa ne uratim.

Te iubesc, zi de luni!