Month: January 2016

Facebook-ul destainuirilor si lamentarilor

spi-oana Leave a comment

Observ ca de ceva vreme, facebook a devenit noua retea unde fiecare dintre noi primeste ajutor si sfaturi de la toata lumea. Fereastra de mesaje este locul unde au ajuns sa se bea cea mai mare parte a cafelelor, iar de cand exista optiunea de videocall, cred ca skype-ul a cam murit putin, dat fiind faptul ca poti tine legatura cu cei indepartati si fara sa urlati cateva minute la ecran: ma vezi? ma auzi? ahaaalooo!!!

Avem toti dintre noi, fenomenul acela de om care multumeste zeilor si iubitei pentru zilele perfecte, dar si aia care duc o lupta continua – si de cele mai multe ori imaginara – cu viata. Genul asta de oameni, atat cei din prima categorie cat si cei dintr-a doua, ma lasa asa cu o stare de gretica. O gretica frumusica, daca tot o alintam.

Nu te crede nimeni ca esti super fericit, pentru ca nimeni care-i atat de super fericit nu are timp sa puna atatea postari super fericite si pline de iubire si energie pozitiva. Citatele tale din Poptamas, Teo Trandafir si Mango Radio, dau de gol tot sufletul ala gol al tau. Spun ca e gol, pentru ca numai asa te poti exprima, iar oamenii fericiti nu se exprima, ei doar radiaza.

Mai este categoria nr. doi, de oameni care se lamenteaza. O parte dintre ei se lamenteaza si pe profil dar si in privat, iar aici apare iar o problema pe care nu o inteleg.

Nu esti singurul care are mult de lucru, nu esti singurul care are probleme in viata lui. Exista probleme mult mai grave decat ale tale, desigur, exista probleme mult mai grave decat ale mele. N-am sa-ti spun asta, deoarece suntem prieteni, am sa te ascult cum te plangi de toate si am sa incerc sa-ti dau idei. Idei despre ce ai putea sa faci. Stiu ca asta nu o sa te ajute prea mult, dar macar asa, vezi si tu ca incerc.

Oamenii care se complac in tot felul de situatii in viata lor, iar apoi transforma totul intr-o mare drama, sunt oamenii care ar trebui – foarte serios vorbind – sa devina scenaristi de telenovele. Toate textele de genul:

  • toata lumea este impotriva mea si ma vorbeste pe la spate
  • nimeni nu vrea sa ma ajute sa avansez
  • nimeni nu are incredere in mine
  • stau la jobul X pentru ca nu am cum sa-mi gasesc altceva
  • n-ai cum sa ma intelegi pana nu esti in pielea mea
  • nu stii cum e sa nu ai bani

Toate textele de acest gen, sunt lamentari penibile. Foarte penibile multe dintre ele. Inteleg in acelasi timp ca nu toata lumea este ca mine. Ca nu multi au incapatanarea de a face ceva, ca exista oameni care spera ca intr-o zi o sa cada din cer rezolvarea, asa cum exista oameni la care – le cade din cer rezolvarea. Dar daca accepti multe lucruri, te complaci intr-o situatie, de ce te plangi cand tu, constient de sine, iti asumi toata situatia in care esti.

Din momentul ce iti asumi situatia in care te afli, nu te mai plange. Ia o atitudine si fa ceva cu viata ta. Fa o schimbare daca nu-ti place ce ai. Nu te tine nimeni legat, nu te opreste nimeni. Chiar daca seamana totul cu un discurs motivational foarte prost, dar sa te plangi pe facebook de lucruri te ajuta deloc. Daca in loc sa te plangi pe facebook (wall sau prieteni) de lucruri ai lua atitudine, ai putea descoperi ce frumoase sunt lucrurile. Schimbarea nu pica din cer, schimbarea vine din tine, si din dorinta ta de altceva, atunci cand nu iti place ceea ce se intampla.

Sursa foto

Blogger vs WordPress, o parere

spi-oana 6 Comments

Când acest blog lua naștere, el o făcea pe o platformă blogspot. Mi-a plăcut pentru că este destul de user friendly și puteam să exersez tot html-ul acela învățat prin liceu, pe propria mea platformă. A fost o experiență foarte frumoasă, dar nu îndeajuns de perfectă, deoarece blogul meu de început ajunsese să arate ca al unui adolescent nehotărât de 14 ani.

Mi l-am dorit să arate mult mai profesional, așa că am început să văd ce coduri trebuie puse și unde să-l fac să arate, așa de frumos ca cele pe care le citeam eu. Nu găseam deloc coduri cu ce am eu nevoie, dar am găsit un băiat de prin India (cu care mai țin legătura și acum), care transforma plug-in-uri de wordpress în coduri de blogspot astfel încât să aibă toată lumea tot ce vrea pe ambele platforme. Se chinuia el foarte mult, să aleagă tot ce este mai bun din foarte multe plug-in-uri, să combine funcții și multe altele. Țineam legătura destul de mult și testam pe blogul meu tot ceea ce făcea el.

Într-o zi când  avusesem o idee despre ce schimbări aș mai vrea la blog – logic, kitch-uri d-ale mele care încarcă totul greoi dacă se poate – am avut o revelație. De ce mă chinui eu să profit de tot ceea ce au altii pe wordpress pe blogspot, când pot să mă mut pe wordpress și să le am la discreție. Să le am fără să mai fie nevoie să aștept ca amicul meu să le transforme și să le facă compatibile pentru platforma pe care sunt eu.

Așadar, am început să mă documentez despre mutare. Am citit, am calculat, astfel am văzut că nu are sens să mă mut tot pe o platformă free, când pot să fac o mini investiție în el să-mi achiziționez un domeniu și un hosting, pentru a sta liniștită, a scăpa de o parte din probleme și mai mult decât atât a învăța să fac multe lucruri singură.

M-am ambiționat să îmi mut singură totul, și dacă unui om expert i-ar fi luat cam 30 minute, mie mi-a luat aproape 2 zile, în care mi-am prins puțin urechile.

Primul lucru pe care trebuie să-l știi despre wordpress: nu este neapărat user friendly, mai ales dacă te obișnuiești cu o altă platformă. Este mult mai tehnic, mai profesional. Este ușor de învățat mai ales după ce accepți ideea că este complet pe dos față de tot ceea cu ce te-ai obișnuit până în acel moment.

În documentația mea pentru comparația wordpress vs blogspot am găsit o mulțime de lucruri interesante, pe care am să le completez ulterior și cu argumentele și părerile mele. Nu cred că neapărat argumentele și părerile mele contează, dar nu vreau să dezamăgesc toți păreriștii deoarece eu m-am abținut să dau cu părerea.

WordPress Blogspot / Blogger
Unul dintre cele mai mari avantaje oferite de wp, este faptul că tu deții tot conținutul. Fie că ai blogul construit pe platforma lor sau pe un host personal, acesta îți aparține în deplinătate. Blgs este perfect pentru un blogger care dorește doar să își promoveze textele, fără a dori să-și transforme blogul în ceva mai mult.
Este ușor de construit pe el, atât un blog simplu cât și un site mai complex. Poți foarte ușor să updatezi totul după preferințele tale, chiar dacă la început a fost doar un blog, mai apoi poți să îl transformi în ceva mai mult Este o platform gratuită, fiind client Google, conține tot ceea ce dorești, fiind foarte ușor de conectat la contul de gmail care există.
Poți să îți creezi baze de date, promovarea link-urilor affiliate și aranjarea add-urilor oricum vrei tu. Să taxezi citirea site-ului și absolute orice nebunie îți trece prin cap. Plug-inurile te vor ajuta să faci orice vrei tu, wp neavând limite Adsense și G+ sunt incorporate direct, fără a mai fi nevoie să cauți pluginuri care să facă asta pentru tine.
Trebuie să înveți să-l folosești, nu o să fie neapărat ușor la început, dar, pe parcurs, cu toate tutorialele și help-urile, merită minimul de efort investit în a învăța wp. Când vine vorba despre template-uri, acestea sunt foarte sărăcăcioase, iar construirea lor de la zero, mai ales în lipsa de cunoștințe HTML și CCS este posibil să nu fie neapărat cel mai ușor lucru de făcut.

Pe de altă parte, există și riscul ca la orice modificare totul să ia o întorsătură greșită.
Wp este o platform foarte puternică de Content Management, care are încorporat bloggingul ca atare. Moderarea comentariilor lipsește cu desăvârșire. Dacă dorești să răspunzi cuiva, totul devine puțin mai complicat din lipsa meniului de comentarii.
Deoarece blgs este deținut de Google, și hostat tot de el, tot ce conține blogul tău este deținut astfel de Google, ceea ce înseamnă că la orice greșeală, toată munca ta poate să dispară deoarece, toată munca ta aparține lor (tu ai spus ok la asta, când ai bifat Terms and Agreements), nu ție.
Oferă foarte multe avantaje SEO prin plug-in-urile pe care le deține Mutarea blogului tău de pe blgs pe orice altă platform o să fie un lucru complicat.
Este destul de safe, dar fiind ținut pe un host ales de tine, trebuie să ai întotdeauna grijă la securitatea blogului și la back-up-uri. Nu trebuie să-ți faci griji despre servere, resursele acestora, securitatea sau orice alte backup-uri. Google va face totul pentru tine.
Poți personalize structura link-ului Nu poti să personalizezi structura link-ului.
Poți să creezi e-mail personalizat cu numele blogului tău Poți monetiza blogul prin ads-uri powered by Google
Există îndeajuns de multe tutoriale despre cum să faci multe lucruri pe platform. Support-ul este mare tocmai deoarece nu este uneori, foarte ușor de folosit.

Astea sunt concluziile altora, oameni mult mai buni pe domeniu la datul cu părerea decât mine. Concluziile sunt inspirate de aici , aici , aici , aici.

Personal, mutarea de la blogspot la wordpress n-a fost ușoară. Am avut și încă mai am de învățat multe. Am zile când îmi prind urechile cu câte ceva, iar mai apoi, revelația revine și îmi dau seama, că aș putea să mă chinui mult mai mult. Răspunsuri există pe google, dar mă tem de orice update. Nu pentru că mi-e teamă să pierd ceva sau să nu functioneze. Mi-e teamă să nu se schimbe ceva și să nu mai găsesc la locul lui.

Ține cont că pe toată perioada mutării și acomodării o să spui: nu mai fac asta niciodată, nu știu de ce am vrut asta, îmi vreau blogul nou înapoi, asta este o porcărie!!!

Poate că vei spune așa, poate că vei folosi alte cuvinte. Renunțarea la blogspot nu este neapărat o idee proastă. Dar mutarea totului este posibil să fie greoaie. Pozele, comentariile, like-urile, toate vor părea că nu sunt la locul lor. Unele chiar nu vor fi. Unele se vor putea pune, altele le vei lăsa așa. Totul va avea o nouă formă cu care trebuie să te obișnuiești. O formă pe care trebuie să o faci să arate, exact așa cum dorești tu.

Am învățat de la wordpress să scriu distraction free, să văd totul mult mai simplu și mai minimalist. Să trec în text și să-mi editez ce nu-mi place. Așadar, tot am rămas puțin prietenă cu HTML. Link-urile le-am făcut simple, totul să aibă semnătura mea. WordPress a mărit alter ego-ul în mine, amintindu-mi că totul îmi aparține și neavând vreo îndoială în legătură cu asta.

Da, știu, durează până te împrietenești cu el. Știu că pare tristă platforma, dar noi toți care ne bucurăm de ea, cu mâna pe inimă spunem că merită. Decât să faci multe mutări, mai bine fă una și bună. Este blogul tău, decide-te ce vrei de la el și investește pe măsură. Dacă nu investești în munca ta, în hobby-ul tău, atunci nu te plânge că nu ajungi așa mare ca alții sau că nimeni nu te ia în serios.

Deschide blogul tău, platforma și ceea ce văd oamenii. Analizează bine totul, apoi întreabă-te: tu te-ai lua în serios?

Dacă răspunsul este da, fă în continuare ceea ce faci.

Dacă răspunsul este nu, fă o schimbare.

Dacă răspunsul este nu știu/probabil, fă o schimbare urgent!!!!

Sursa foto

Te-as iubi, dar ma iubesc prea mult!

spi-oana Leave a comment

Da-o dracului de iubire, cu toate posesivitatile ei, cu toate lucrurile cu care vine. Neaparat ca toata iubirea sa o aratam pe facebook, in zeci de poze, statusuri, inimioare si mesaje. Da-o in saracia de iubire, pe care trebuie s-o aratam la toata lumea, sa vada ei cat suntem noi de fericiti, cat ne iubim si sa ne facem zeci de declaratii de iubire pe facebook.

Dar intimintatea ?

Ce se intampla cu intimitatea noastra?

CE SE INTAMPLA CU INTIMITATEA MEA???

Te-as iubi dragul meu, dar ma iubesc prea mult! Ma iubesc destul de mult incat sa declar iubire lucrurilor pe care le ador si le respect, asa cum ar fi ziua de luni. Ma iubesc indeajuns de mult incat sa imi respect intimitatea si sa nu vreau sa stie toata lumea tot ce fac, dar tot ce fac.

Este adevarat ca scriu pe blog tot felul de povesti. Povesti despre lucrurile pe care le mai aud, le mai fac sau le mai cred. Dau cu parerea despre viata mea, iar cred ca atat timp cat dau cu parerea despre ceva ce iubesc (adica pe mine), pot sa o fac cu cea mai mare lejeritate.

Pe facebook mi-am limitat toate lucrurile la un strict necesar, astfel incat sa stie lumea ca sunt bine, si sa vada ce mai fac.

Nu sunt tot timpul bine. Am zile cand sunt foarte bine, am zile cand n-am chef de nimic, am zile cand mi-e raut si nu mai stiu exact pe care cale s-o apuc. Dar stiu cu siguranta ca nu sunt singura care este asa.

Ma iubesc prea mult si ma respect, astfel incat nu vreau sa-mi spal sosetele in public, iar atunci cand le spal, ascunsa intr-un colt, sa nu vada nimeni, aleg sa le usuc intr-un loc ferit de ochii lumii. Nu pentru ca as avea sosete rupte sau pentru ca nu avem toti sosete, pentru ca mi se pare etic sa nu imi etalez sosetele mai mult decat este necesar primavara/toamna la adidasi.

Te-as iubi, dar ma iubesc pe mine mai mult!

Asta ti-as putea spune, privindu-te cu ochii mari, prin aburii cafelei si tonele de fum din incapere. Stiu ca nu se mai fumeaza in interior, dar in interiorul meu arde acelasi fum si, in interiorul meu, totul arde si se transforma in cel mai frumos si artistic fum de tigara.

Ma respect pe mine, ca in orice zi de luni. Ma privesc in oglinda si stiu cat de mult conteaza pentru mine ceea ce nu conteaza pentru tine. Viceversa este mult prea valabila. Nu-mi pasa ce crede facebook-ul tau despre mine, la fel cum nu-mi pasa ce crede al meu. Twitterul si Tumblr-ul sama judece, pentru ca si parerea lor conteaza, la fel ca parerea oricarui anonim care te injura pe internet.

Arata-le tuturor cat de frumoasa e viata ta, si uraste-te in continuare pe tine. Eu am sa ma iubesc si am sa ma pastrez, ca pe un secret, pentru mine, pentru ca nu trebuie sa stie toata lumea cand radiez, el ma vede si ma iubeste si asa, la fel de mult cum ma iubesc eu pe mine.

sursa foto

Tinuta perfecta la -5 grade

spi-oana Leave a comment

Saptamana asta a inceput sa fie destul de calduroasa. Calduroasa bine, avand in vedere ca saptamana trecuta ne-am alintat cu minusuri peste 10 grade si migrand foarte vesele spre 20 grade.

Cand gerul este mare iar patinuarul de pe strada este asemenea, toti ne uitam spre cer asteptand nerabdatori zapada, care numa, nu mai conteneste sa apara. Pe o astfel de vreme, pijamaua este primul strat de imbracaminte abordat, peste care se mai arunca macar inca 2 straturi de haine, apoi un fes de lana, 5 perechi de sosete, 2 de manusi si un fular care sa acopere pana si ochii – daca se poate.

In aceasta dimineata, la meteo se zvonea ca vin caldurile. Am vazut oamenii tot la fel de infofoliti, asadar, nu stiu daca ei chiar au crezut. Este totusi sfarsitul lui ianuarie, asadar, frigul este unul dintre factorii care o sa te prinda putin de fund, daca prinde ocazia.

Asteptam autobusul, cand o domnita pe la 19 ani, vine fungind sa-l prinda. Ce n-a calculat ea, era ca fuge printr-o intersectie, dar din fericire, ambele autobuse au avut frana buna si au oprit la timp pentru ca gazela sa zburde. Ma uitam la parul ei roscat, lung si drept, putin slinos la radacini, pentru ca-si tot baga mana in el sa-l pleosteasca pe cap. Ei pisi, cat ai stat dimineata sa-l intinzi? O gentuta frumoasa, caprioara chic foc, dar cu blugii rupti la -3 grade cand eu ma bucuram de caldura izmenelor pe sub blugii facuti tabla – nu stiu ce sa zic. In autobus a nimenit cumva in raza mea vizuala. Se dichisea, isi daduse jos paltonul, caciula si fularul ca sa nu transpire, si-a scos ochelarii din poseta, tinuti intr-un toc chic. Ma asteptam sa scoata si-o carte si sa ne dea clasa la toti. A scos tableta si a inceput sa citeasca ceva foarte interesant.

In spatele ei, cateva statii mai tarziu, urca o alta caprioara. Blugii boyfriend cu aerisire la genunchi sunt o moda la minus multe grade. Acum la ce a asortat blugii aceia, eu nu mi-am dat seama, dar blana aia din animal print asortata la esarfa roz, m-a facut sa-mi abtin cu greu un hohot de ras si sa imi para rau ca nu prea mai tinea baterie astfel incat sa-i fac o poza.

Cobor grabita din autobus, realizand ca de data asta pensionari erau prea putini in autobusul pensiei. Cobor cu gandul la blugi rupti cand aproape ma urc peste o duduie. Duduie asa – ca mine, in tenesi cu ciorapi lycra subtiri si un paltonas. Nu stiu ce fel de fusta avea, dar paltonasul era scurt. Iar fusta nu se vedea.

Cred ca sunt eu batrana, sau imi place sa ma simt ca un ursulet la -5 grade. Sau oamenii astia sunt caliti. DAr vazandu-le pe ele, m-am scuturat bine de frig si m-am mutat la munca langa calorifer cu cafeaua aburinda in mana. Poate, poate asa imi trece.

Te iubesc, ca pe ziua de luni (66)

spi-oana Leave a comment

M-am uitat la carte si mi-am spus: mai ai 130 de pagini, lasa-le naibii ca or sa fie acolo si maine! Pune-te si te culca. 

Dar ceva in interiorul meu isi dorea mai mult de la carte, mai mult de la mine, o fortare a inceputul de saptamana, o fortare a zilei de luni. Ceva in interiorul meu isi dorea mai putin somn. Copil naiv, cine renunta singur la ore de somn, doar de dragul catorva pagini care iti spun o poveste. Da, dar povestea este buna.

Da, dar tu o sa dormi mai putin!

Nu-mi pasa, nu-mi pasa mai ales ca dimineata este luni. Iar cand am sa ma trezesc am sa stiu exact cum s-a terminat povestea. Nu mai trebuie sa astept sa am timp sa citesc. Am luat atitudine si am terminat toata povestea, apoi am zambit linistita. Am zambit stiind ca s-a terminat, dar cu o tristete totusi. Este totusi, momentul in are realizezi, ca astfel de povesti le poti relua oricand, in orice moment. Nimic nu te opreste sa retraiesti povestea, sa o reiei si sa te bucuri de ea mai mult ca oricand.

Este luni, soarele inca nu are timp sa se afiseze si sa zambeasca, oamenii sunt deja irascibili iar multi dintre ei inca nu si-au terminat de baut cafeaua. Agistatia incepe sa intinda nervi, dar nimic nu mai conteaza astazi. Este luni, lucrurile sunt frumoase atat timp cat stii sa gasesti un motiv sa zambesti. Lucrurile sunt superbe atat timp cat nu uiti sa zambesti la cana de cafea si sa te gandesti la lucruri frumoase.

Este luni, te iubesc si te imbratisez, te simt langa mine in fiecare moment si zambesc tamp.

Este luni, iar eu, nu incetez nicio secunda sa retraiesc toata povestea perfecta. A noastra, a romanului, pentru ca nu trebuie romantism intr-o poveste perfecta. Perfectiunea ti-o creezi singur. In fiecare luni!