Azi, in duminica asta insorita si foarte friguroasa, am inghetat. Pentru un moment, nu am stiut daca trebuie sa ma panichez sau sa actionez. Am facut ceva ce poate nu trebuia sa fac: am inghetat.
M-am pornit sa beau o cafea in oras. Mult mai tarziu decat ma pornesc in general. M-am pornit mai tarziu ca sa evit mica agitatie de proteste (sau ce-a mai ramas din ele) in centru. In fata mea, pe strada mergea o domnita. Ii admiram din departare parul lung, saten deschis, drept, care-i curgea pe spate. Vorbea la telefon si parea grabita. Ma gandeam daca am vreo sansa sa o ajung din urma. Atunci cand ma grabesc imi place sa ma iau dupa oamenii grabiti din fata mea, stiu ca asa nu o sa raman blocata si sa incetinesc pasul in lumea gandurilor mele. Ma gandeam mai apoi ca poate nu ma grabesc atat de tare, dar melodiile din casti se potriveau putin cu ritmul alert pe care l-am ales.
Apoi s-a intamplat:
Am vazut cu coada ochiului ca domnisoara care era pe partea cealalta a strazii se clatina, apoi se apleaca. De parca ii era rau. Mi-am oprit muzica sa vad daca rade. Uneori am si eu crize de isterie pe strada si izbucnesc cu lacrimi in ochi. Pe cand mi-am oprit muzica, ea deja cazuse jos. M-am blocat pentru un moment. Fetele din fata mea care au vazut incidentul, mi-au facut un semn sa ma duc sa vad daca e bine. Nu stiu ce am vazut. Parca se zbatea intr-o criza dar parca nu. Scoatea sunete de parca i-ar fi rau dar totusi nu parea constienta. Am vrut sa o intorc dar nu am avut forta. Am auzit zgomote ce semanau cu sunetele pe care le face cineva care isi vomeaza in mana, dar nu avea sens. Apoi am auzit sforaituri. Am sunat la salvare. Mi s-a parut cel mai inteligent lucru. Am stat putin langa ea, fetele se panicasera putin. La salvare eram pe hold. Nu aveau ambulanta disponibila. Asa ceva nu credeam sa aud vreodata. Nu avem ambulanta disponibila, dar de indata ce avem una, va trimit.
Am sperat ca nu dureaza mult. Am sperat asta. Intre timp, domnisoara de jos s-a trezit. Era buimaca. I-am explicat sa nu se ridice brusc de jos, sa se ridice incet. Ca a cazut pe strada si probabil e plina de sange. I-am explicat ca ii suna telefonul si ar trebui sa raspunda. I-am spus ca am chemat salvarea care trebuie sa apara, ca vor veni sa o curete de sange, si sa o consulte. Sa se asigure ca e bine. S-a ridicat. Ne-a privit. Nu intelegea. S-a sprijinit de perete si ne privea. Speriata. Si-a privit telefonul care suna intr-una. S-a uitat pe maini, a vazut ca e plina de sange. I-am spus sa nu se uite in oglinda, pentru ca o sa se sperie. Ca eu cred ca si-a spart nasul cand a cazut. Ii curgea in continuare sange din nas. M-am oferit sa-i dau un servetel. Nu a vrut. M-am dat mai inspate pentru ca simteam ca i-am incalcat o zona de comfort. Poate nu am facut bine. Poate ar fi trebuit sa ma prezint si sa o fac sa-mi vorbeasca.
S-a privit in geamul unei masini. A vazut ce noi vedeam deja. A inteles probabil de ce una din domnisoare incerca sa nu o priveasca. Si-a pus telefonul in buzunar, si-a aranjat parul dupa urechi, a ridicat capul sus, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si nu ar fi fost plina de sange sau panicata si a plecat. Da. Pur si simplu a plecat. A marit pasul si a plecat inapoi spre casa.
M-am blocat pentru a doua oara. Am strigat dupa ea sa stea cu noi sa astepte salvarea dar picioarele mele nu vroiau sa plece dupa ea. Le spuneam asta dar ele nu vroiau. Am mai stat putin si apoi am sunat iar la salvare. O voce mi-a zis salvarea s-a pornit catre dumneavoastra, de ce insistati?? Le-am spus sa o trimita la altcineva cine are nevoie, pentru ca se pare, ca domnisoara pentru care am chemat eu nu vrea ajutor.
Vine randul meu acum sa cer ajutorul unui internet. Domnisoara pe care am vazut-o astazi are intre 17-23 ani, are aprox 1,60m, este cu parul saten pana catre talie. Avea un hanorac alb cu inscriptie de rosia montana pe el. Repet : INSCRIPTIE !!!! Sta in zona marasti : Gheorghe Lazar, Buftea, Scortarilor, Brd, Blocul Sprey, pentru ca straduta unde s-a intamplat acest lucru este o strada de acces in acea zona si doar cei care locuiesc in preajma o folosesc. Daca cunoasteti pe cineva, care stie pe cineva, care are o prietena careia i s-a facut rau in drum spre protest si nu vorbeste despre asta, sau orice altceva. Care nu a mai aparut azi si probabil toata ziua de astazi s-a purtat ciudat. Care poate a ajuns la un prieten acasa plina de sange sa se spele. Va rog, insistent, mergeti la medic cu ea. Nu este normal ca un om sa pice din senin, sa lesine, sa se umple de sange si sa fie speriata. E posibil sa fie doar un atac de oboseala sau panica. E posibil sa fie ceva mult mai serios, dar la spaima din ochii ei cred ca este mai bine sa aiba oameni care sa se ingrijoreze si sa o duca la spital la medici, pentru un mic control. Mie personal mi-ar placea sa am langa mine oameni de felul asta si sper ca are si ea langa ea oameni de genul asta. Poate ca cer mult vrand sa impanziiti netul cu aceasta intamplare, dar poate ca stiti pe cineva care are langa el o prietena cu o cicatrice in jurul nasului si o explicatie fara logica, o prietena care poate are nevoie de mai mult ajutor decat vrea ea sa primeasca.
Iar daca tu, domnisoara draga, citesti aceste randuri, sa stii ca strainii care-ti ofera ajutorul iti vor tot timpul binele si vor fi langa tine in acel moment doar pentru ca ei, in momentul ala isi fac griji si ca tu, ai avut putin noroc cu noi trecand pe strada, pentru ca se putea mult mai rau. Sper ca esti bine.