Weekend in parc, noua relaxare

Mi-au trebuit cateva zile ca sa ma linistesc. Mi-au trebuit cateva zile ca sa citesc aproape tot feedback-ul despre weekendul la parc vs weekendul la castel. Mi se pare ca aceste evenimente nu trebuie sa se intample in acelasi timp, mi se pare ca undeva in amalgamul de posturi, poze si amintiri de pe facebook, oamenii se lupta demonstrand ca s-au distrat mai bine decat ceilalti.

Poate ca JAZZ in the Park nu a fost perfect din punctul de vedere a celor care au fost la Electric Castle, dar mie mi-a placut la nebunie. Chiar daca a plouat si vremea asta tomnatica a distrus jumatate a doua zile diferite, mie mi-a facut placere sa fiu acolo. Mi-a facut placere sa stau cu Otros Aires ascultand Byron, sa fredonam cover-uri si sa povestim.

Imaginatia mea nu reuseste sa-mi faca o imagine cat mai clara la ce ar fi insemnattoate trei serile in parc, dar pot sa spun cu mana pe inima ca si in Casino a fost plin, oamenii s-au distrat si au dansat pana cand au iesit afara epuizati si transpirati.

Am stat pe iarba intre soare si umbra, cu o limonada si am citit. Eu si inca alte zeci de oameni. M-am bucurat ca dupa multi ani de citit in parc pe banca, acum m-am putut bucura de mirosul ierbii atunci cand citesc. M-am bucurat de asta alaturi de alti oameni. Mi-a placut ca oamenii au lasat curatenie in jurul lor, au avut respect pentru parc. Nu ma asteptam, ma asteptam sa ne ocupam cateva ore strangand mizeria din parc, dar in schimb, am gasit parcul curat, la fel de curat la plecare pe cat era la venire.

Astept din toata inima editia a doua, pentru a arata mai bine orasului ce frumos suna cultura in parc. Ce frumoase sunt zilele stand si ascultand muzica, zacand pe iarba si bucurandu-te de aerul curat in mijlocul orasului. Felicitari echipei de la Fapte, sper sa colaborez cu ei in cat mai multe proiecte, in cat mai multe originale.

Facand o paralela intre ce s-a intamplat acum la Jazz si evenimentul de la Janis, tot ce pot sa spun este ca Jazz in parc a dat clasa de la distanta. Janis cu toate fetele lor albe de matase, cu ospatari batosi si formatii bune. E pacat ca toti oamenii accepta sa lucreze cu Janis, e pacat ca lumea se injoseste, e pacat de toate lucrurile bune care sunt furate de oameni care vor doar sa se afirme pe ideile altora, distrugandu-le.

Sper ca Jazz in Parc sa se faca mare, sa aduca doar nume bune si sa tina vremea cu ei. Vreau ca toamna asta sa se termine, vreau ca orasul sa bubuie in evenimente, vreau !20130623_160742

Boema, sau superbitatea din centru

intr-o tachinare usoara a verii, Boema a revenit. A revenit cu un aspect nou mai mult decat superb. A revenit cu o terasa care te face sa admiri si sa nu iti iei ochii de la ea. As putea pune pariu inca de pe acum ca vara asta se poarta Boema !

Nu vreau sa ma creada nimeni pe cuvant, prea putini stiu cu adevarat ce fite de doi lei am eu cand vine vorba de terase. Nu vreau sa ma credeti, chiar insist sa mergeti sa vedeti tot ce va arat eu, sa va asigurati ca nu am luat pozele dintr-o gaura neagra a internetului si le-am adus la suprafata spunand ca e gradina Boema.

944151_535916896465933_1311712018_n

DSC_0851

DSC_0874

un rest de poze gasiti aici , iar eu va invit cu mult drag sa mergeti sa va convingeti ca este una dintre cele mai superbe terase din centrul orasului.

Avem nevoie de carti

Eu personal am de cativa ani zilnic o carte la mine. Mai citesc prin autobuz, asteptand pe cineva, profit de fiecare moment pe care-l am sa ma relaxez. Cand mi se pare ca nu am momentul meu de relaxare imi iau cartea si plec la un ceai sau la o cafea. Doar noi doua : eu si cartea mea. Incerc sa acopar o mare arie de carti, incerc sa citesc cartea si apoi sa vad filmul. Ma chinui de multe ori sa fac si o paralela intre ele, dar de cele mai multe ori mi se pare ca nu sunt destul de documentata pentru asta. Poate ca ar trebui sa fiu, poate ca ar trebui sa nu ma mai lenevesc si sa incep sa scriu.

Zilele astea am sa profit de fiecare bucatica de timp ca sa scriu despre evenimentul superb care se intampla la Cluj. Despre evenimentele care se intampla la Cluj. Orasul acesta are atat de multe lucruri care se intampla in acelasi timp incat nu stii pe care sa-l alegi prima data.

Festivalul de Carte Transilvania , primul festival de carte, primul pentru ca nu este doar un targ.

Are sub alura lui o multime de evenimente superbe care merita laudate cu fiecare litera, cu fiecare cuvant, cu fiecare poza pe care as putea sa le am. Lansari de carte, standuri dragalase, concerte care iti ung inima, oameni care se plimba interesati de bucatile alea de hartie care se umplu de praf pe rafturi si prin cutii.

Clujul a prins viata, orasul a prins viata iar dar de aceasta data de vina sunt cartile. Orasul a inviat iar prin cultura, iar weekendul care se apropie va face iar luminile masinilor sa zgribule grabite pe toate stradutele, sa duca oameni dintr-un colt in altul, oameni doritori sa vada cat mai multe, sa profite de cat mai multe lucruri.

Eu momentan vreau sa vad lasarea de la Singuratatea vine pe Facebook, pentru ca mi se pare ceva ce nu trebuie nicidecum ratat. Seara de poezie de sambata de la miezul noptii de la Doamna T, sunt doar putinele lucruri care mi-au facut cu ochiul zilele astea. Dar am sa ma duc. Am sa pozez, am sa iau notite si apoi am sa transfer totul.

Intre timp, puteti sa aruncati o privire pe pagina lor de facebook, sa-i ajutati cu un mic like daca va place ce vedeti. Sa veniti sa va bucurati de teancurile de carti, de concerte si de oameni. Este un eveniment care e la inceput, are nevoie de toata sustinerea noastra pentru ca altfel nu va reusi sa creasca si sa ne uimeasca la anul.

20130619_204405

20130619_181407

20130618_195100

Proiectul urasc – nedumeriri

Mai nou facebook-ul duduie de flori, copii, pisici, citate motivationalte, proiecte i love ** . Nu e mai nou daca ma gandesc mai bine, este o evolutie pe care a avut-o reteaua. O evolutie umana. Lumea tine sa arate ce iubeste, sa arate partile bune, sa ne faca sa fim umani si sa ne aminteasca in fiecare moment cat este de important sa apreciem ce avem in jurul nostru. Sa apreciem oamenii, locurile,tot ceea ce respira, pentru ca de aceea suntem oameni.

Ma uit de cateva zile peste proiectul urasc. Tot ce reusesc sa vad in poze sunt niste copii alintati care nu stiu sa scrie. Care nu stiu multe. Care emana ura doar din pur egoism. Ma mira ca vad si oameni in toata firea, care fac asta. Toti uram multe lucruri, dar pana la urma nu asta este important. Nu este important  sa ne incarcam cu energie negativa, sa aruncam cu ura unii in altii. Astfel ne miram de ce nu se intelege stanga cu dreapta, ca suntem oameni si ar trebui sa ne intelegem, dar noi aruncam cu ura. Cat cuprinde.

Ma umple de nervi ca de fapt, acest proiect nu are nicio logica, niciun scop. Sau vom afla ca era in promovarea a te-miri-ce chestie. Ma bucura intr-un fel ca nu are multe like-uri, dar ma sperie faptul ca ne vom umple de ura si pagina va creste. Ma sperie faptul ca vom ajunge sa impartim ura in loc de iubire, sa ne uram, sa tanjim dupa dislike, sa nu mai putem aprecia nimic, pentru ca tot ce reusim sa face este sa uram din toata inima.

Nu sunt una dintre cele mai pozitive si emanante de energie vesela. Nu sunt nici omul care sa te inveseleasca sau sa te faca sa zambesti. Multi spun despre mine ca tin in mine multa ura si groaza. Poate ca au dreptate, dar cel putin, eu incerc sa scot iubirea la suprafata, pentru ca stiu ca ura nu rezolva nimic.

Oje de vara

Am primit acum ceva vreme de la Farmec niste oje dragalase foc. Cu nume superbe, culori de vara foarte frumoase, sticlute mici pe care ti-e usor sa le pui in bagaj, se intareste repede. Mai zic?

Pentru ca de ceva vreme m-am plictisit sa imi las unghiile intr-o culoare, eu m-am gandit sa imi pun si sclipici pe ele. Arata bine, iar culoarea asta este ceea ce cautam de mult. Nici albastru, nici negru, potrivita pentru vara. De ce spun asta? Pentru ca vara toti ne umplem cu haine colorate. Multe culori, multe culori, dar unghiile eu cred ca ar arata mult mai bine fara sa ai impresia ca te inteapa ceva in retina de cate ori domnisoara care e cu tine isi ridica paharul.

004