Jazz, Blues and wine festival

Am fost intre acei putini bloggeri care au acceptat invitatia de la Janis Group pentru festivalul care s-a intamplat in weekendul care a trecut la cladirea Casino din Parcul Central. Ma hotarasem  sa o evit, ma hotarasem ca sunt prea obosita sa merg, dar stiind ca Alex are sanse sa ramana #foreveralone m-am sacrificat, mi-am facut o mica rana la picior si am facut un maraton pana la el (ce sa fac, fiecare aliniaza planetele cum poate).

Am intrat iar domnisoara hostessa nici macar nu s-a uitat la mine. E ok, stiu unde mi-e masa. Am spus ca sunt blogger si m-au lasat sa intru. Ciudat, putea oricine sa spuna asta. Poate ca m-a deranjat putin ca au invitat bloggeri si nu s-au deranjat macar un cico de protocol sa fie, ca oricum pe toata durata concertului stai mai mult de o bautura, dar fie. Am baut primul green apple din viata mea cu Curacao, recomand oricui sa nu faca miscarea asta. Curacao nu este pentru bauturile nonalcolice pentru ca le da un gust dubios. Da, il avea.

Meniul de vin nu m-a impresionat prea mult. Ma asteptam la o investitie mai mare, avand in vedere ca jazz-ul se degusta cu vin foarte bine. Poate le-ar fi prins bine si un show de degustare de vin (nu cred ca ar fi stricat). Oricum nu beau alcool, dar sa ai un festival de jazz si vin in care sa ai 5 sortimente de vin, hai poate erau 7, dar tot erau sub 20 oricum le-ai fi numarat.

Ospatarii foarte amabili, locul arata foarte bine, lumea era curioasa si erau picnicuri pe iarba pentru cei care stiu cu ce vin se degusta jazz-ul (eu nu). Cred ca oamenii din jur de la picnic aveau mai multe sortimente de vin decat Janis-ul. Nu sunt sigura ca asta este un plus pentru ei, dar asa se invata, incet-incet. E adevarat, trebuie sa ai si cu cine, dar la capitolul asta nu ma bag in polemici deoarece cred ca suntem destui care stim cum sta treaba cu Janis Group in orasul asta.

Muzica a fost buna, nu asteptam sa imi capteze atentia pentru ca pe mine uneori jazz-ul ma plictiseste. M-am luptat cu oboseala si am fost si duminica la faimosul Vali Racila care mi-a incantat putin inima. Adevarul este ca nu credeam ca un astfel de ambient, care era destul de elegant, ma va relaxa. Mi-a prins bine, trebuie sa recunos ca mi-a priit.

Per total, a fost un eveniment relativ reusit. A bucurat lume, dar cred ca se putea mult mai bine din multe puncte organizatorice de vedere. Parcul nu mi s-a parut atat de original cand se stie cam de prin iarna trecuta de proiectul Jazz in Parc, sau poate ca nu toata lumea stia.

Ma bucura cand vad tot orasul asta ca se lupta in festivaluri, ca nu stim la ce sa mergem prima data. Ma intristeaza pe de alta parte ca sunt toate in acelasi timp de multe ori. Ar putea invia orasul putin mai devreme, doar vremea sa ne surada!

Miscarea te face sa te simti bine !

Realizez ca n-am descoperit eu gaura de la covrig.

Oricum m-am saturat sa mi se spuna incontinuu ca sunt destul de slaba si nu mai trebuie sa fac nimic. Doar sa ma bucur.

Vreau sa spun cateva lucruri :

  • mie, ca multor dintre noi le place sa manance junk food, realizez ca este mai delicioasa daca o mananci la miezul noptii. Se depune si la mine la fel ca la altii
  • pentru ca uneori aleg sa port haine putin mai largute nu inseamna ca sunt doar cioante pe dedesupt
  • nu ma evita nici pe mine caloriile , se depun tot aiurea, iar vorba aia din batrani cu : 3 minute in stomac si cateva luni pe coapse e total adevarata
  • a fi slaba nu e neaparat un lucru bun, e o provocare cand vrei sa cauti in magazine haine cu care sa te imbraci. Uneori imi vine sa ma duc direct la raionul de copii, macar acolo am sanse sa intre ceva pe mine si sa nu arate de parca ar fi atarnate pe umeras
  • opriti-va din toate frustrarile legate de aspect, faceti ceva in privinta asta si nu uitati sa va bucurati in fiecare moment de felul cum aratati! Meritati asta!
  • frumusetea se intretine !

Acum ca am incercat si sper ca am reusit sa va conving ca sunt si eu om, ca faptul ca sunt slaba nu este neaparat un motiv de invidie, vreau sa mai urmaresc niste lucruri.

Cand am inceput rutina pseudo-corporatista cu munca de birou, cu stat jos si ridicat doar ca sa mananci sau sa mai fumezi o tigara, m-am gandit ca o sa aiba niste efecte negative asupra greutatii mele. Intr-o luna de zile am pus aproape 7 kg. Le-am pus pentru ca eu de felul meu sunt un om activ, iar statul toata ziua pe scaun, ba sa mananc ba sa beau a fost ceva usor dureros pentru organismul meu, mai ales ca renuntasem la mancatul la ore fixe de 2 ori pe zi si trecusem la mancatul doar atunci cand stomacul incepe sa tina concerte.

M-am decis sa reincep sa merg la sala. Am inceput un mic research sa vad care sali de aerobic se potrivesc programului meu de lucru, dar si dorintelor mele de miscare.  Nu am ales ca toata lumea Gimmy pentru ca nu se prea plia programul lor cu munca mea si in schimb, as fi pierdut cel putin o ora jumate – doua doar drumul pana la sala (ceea ce nu este neaparat un lucru bun). Am ales Lady’s Gym. O sala exclusiv pentru doamne si domnisoare, cu un program care se pliaza pe orarul meu si pe dorintele mele de a imi obliga organismul sa arate uman.

*a fi slaba si a avea si cateva kg care se pun pe unde au ele chef nu te avantajeaza deloc mai ales cand vrei sa porti o rochita mai stramta si descoperi ca ai burtica sau ca picioarele tale nu au neaparat o forma foarte feminina. La un corp minuscul ca al meu fiecare gram care se pune unde are el chef se vede. RAU ! *

Am inceput asadar un maraton de munca + sala.

Ce imi place mult aici este ca programul este structurat pe 6 culori. 3 culori pentru programele de scadere in greutate (usor, mediu, greu) ; 3 culori pentru programele de tonifiere (usor, mediu, greu).

Am facut eu pe eroina si m-am dus la un program greu, fiind sigura ca am conditie fizica. M-am ambitionat de fudula ce sunt sa tin pasul cu toata lumea. Ei bine, dupa 50 min mi-am dat seama ca nu a fost exact ce-a mai inteligenta decizie a mea. Mi-era groaza si sa cobor scarile. Ma dureau toti muschii din corp. Poate si muschi pe care nu stiam ca-i am. Totul !

Am continuat si a doua zi, incercand sa raman pe cat de mult pot.

Note to myself : febra musculara care te face sa te misti ca un robot, trece renuntand la efort o vreme, in niciun caz continuand efortul. Daca vei continua efortul risti sa te alegi cu o intindere musculara care este mult mai neplacuta.

Dupa 3 zile in care miscatul din stanga in dreapta a fost o adevarata provocare, mi-am revenit. Mi-am revenit si am inceput sa ma duc la cursuri cu greutate medie (asta dupa ce am vazut ca cele de incepatori nu ma satisfac aproape deloc). Am inceput si am continuat zilnic, 5 zile pe saptamana.

Trebuie sa recunosc ca uneori reusesc sa ajung doar de 4 ori pe saptamana. Nu intotdeauna programul meu de munca este sincronizat cu programarea mea la sala, dar perserverez. Acum ma ambitionez pentru ca de cateva ori pe saptamana sa ajung chiar la doua cursuri consecutive.

M-am indragostit de step si tot ce tine de el (step simplu, step dance, step & tone), inca ma tem de cursurile grele, dar abdomene/coapse/fese cu gantere si saculeti pe glezne ma lucreaza la maxim. Cerculetele alea cu care lucram uneori muschii sunt unele din lucrurile pe care le urasc cel mai mult. Uneori, de oboseala imi vine sa arunc cu gantera dupa cineva, dar imi dau seama ca este spre binele meu sa fac miscare. Imi doresc asta, imi doresc sa arat bine, imi doresc sa fac miscare.

Stiu ca multi oameni evita miscarea in aer inchis, multi oameni evita miscarea intre 4 pereti, grupata si fara aer. Nu este asa de nasol precum se pare. Mie personal imi place. Nu e atat de cald precum se pare, transpiri din cauza efortului dar e bine. Organismul tau lucreaza, iar tu reusesti sa te relaxezi si revigorezi.

Imi place Lady’s Gym !

Imi place pentru ca instructoarele sunt mega prietenoase, au grija ca de banii pe care-i dam sa lucram, nu sa o lalaim pe saltea obosite si epuizate. Urla doar pentru ca muzica e tare si noi suntem prinse mai mult de melodie decat de miscare. O zi pe luna este fermecata si se ofera reduceri la abonamente. Sambata este program dimineata (dar eu n-am ajuns inca acolo).

Locul nu este mare, este micut si prietenos. Clientele sunt de toate varstele lucru care te ambitioneaza sa lucrezi. Am observat ca lumea cam fuge de cantar, iar prin vestiar eu am o gluma : cantarul ala ne minte, trebuie sa-l evitam. Am vazut ca a prins. Stiu ca e nesanatos sa fii obsedat de cate kilograme ai, asa ca incerc sa incurajez fetele sa nu se mai cantareasca zilnic pentru ca nu e sanatos pentru psihic.

Mi-as dori sa vad niste cursuri pe rock, un step pe rock, un aerobit fitness pe rock. Vreau sa aud niste urlete si bubuieli care sa ne ambitioneze mai mult! Am observat ca la step remixul de la Nirvana este destul de iubit, fetele se invioreaza.

Adevarul este ca uneori mi-as dori ca fetele sa aiba program si dimineata, dar apoi imi dau seama ca pe cat de bine m-as simti facand miscare de dimineata, pe atat de lene mi-ar fi sa ma trezesc si sa ma misc pana acolo. Cam atat de lene… Totusi este bine ca nu au program dimineata (exceptie facand sambata).

Am sa raman fidela multa vreme lor, imi place foarte mult atmosfera de acolo. Sper ca intr-o zi sa se extinda si sa ajunga la 3 sali pentru cursuri. Fetele astea merita asa ceva, merita toata evolutia posibila pentru munca pe care o fac, pentru rezultatele vizibile la fetele care revin luna de luna, multumite de program, multumite de tot.

Inca nu am inteles de ce peste tot pe la salile de sport sunt persoane care dau bani pe sala si nu se tin de program, sau nu merg. Nu inteleg nici oamenii care au abonamente gratuite si nu profita de ele. Aveti sansa sa va miscati, sa faceti sport, sa fiti putin mai sanatosi, de ce nu profitati de ea?

Pe de alta parte, eu am luat cateva decizii legate de sanatatea mea. Cand m-am reapucat de sala m-am imprietenit cu sucurile naturale, fresh-uri, limonade si alte cele. Evit lucrurile acidulate in special alcoolul. Trebuie sa recunosc ca ma simt mult mai bine. Mi-am stabilit cateva mese pe zi si incerc din rasputeri sa renunt la mancatul la miezul noptii. In ultima vreme din cauza oboselii am reusit, nu prea pot sa mananc la miezul noptii daca dorm de pe la ora 23.  Mi-am propus sa dorm cel putin 8 ore pe zi, iar dupa asta ma trezesc singura, inaintea ceasului.

Dimineata fac exercitii pentru a reusi sa ma inviorez putin, imi prinde bine. Nu fac multe. Fac setul de 4 minute pe care le fac in general la sala la relaxare, dar trebuie sa recunosc ca sunt zen dupa.

Frumusetea trebuie intretinuta. Organismul nu va suporta toata viata excesele unei adolescente tarzii de care s-a profitat prea mult. Ficatul, stomacul, plamanii, pielea, toate te vor trage de maneca la un momentdat spunandu-ti ca ai facut cateva alegeri gresite. O va face cand va fi probabil un pic cam tarziu.

Vreau sa multumesc Lady’s Gym pentru ca ma face sa pun o tona de tricouri si pantaloni la spalat la finalul fiecarei saptamani. Masina de spalat e incantata !

Ce inseamna Tiff pentru mine (viata de Voluntar)

Imi aduc aminte ce groaza imi era in primul an de voluntar. Cumva ma speria faptul ca trebuie sa ma duc la interviu. Ma intrebam ce or sa ma intrebe, care este rostul. Nu aveam multa experienta in voluntariate, dar aveam multa energie pe care eram dispusa sa o epuizez. Aveam poate prea multa energie. Copil naiv ce sunt eu sperand in fiecare zi ca nu am sanse sa imi epuizez toata energia. Copil naiv ce sunt eu, crezand ca de-a lungul timpurilor n-am sa invat nimic din tona de voluntariate facute. Copil naiv!

A venit TIFF-ul, o editie aniversara in care am dat tot ce e mai bun din mine. Am fost voluntar la unul din departamentele de care fuge lumea, adica Merchandaising. Departamentul consta in vanzarea produselor cu sigla TIFF. Pe cuvant ca sunt multe. Pe cuvant ca nu e cel mai usor lucru pe care trebuie sa-l faci, chiar daca pare ca freci menta toata ziua pazind un dulap. Pare asa, dar nu e. Deloc chiar. Am descoperit de ce fuge lumea : inventare, stoc, bani, frecare de menta, aranjare de produse, atentia sporita la ele.

Mi-am descoperit un simt estetic de care nu eram sigura ca-l stiu. Am invatat o metoda noua de a impatura tricouri, astfel incat sa le poti scoate usor fara sa cada dulapul pe mine (asa cum se intampla acasa), am devenit o prietena foarte buna cu o gramada de comenzi de excel de care nu eram sigura ca exista. M-am plimbat prin oras facand poze la dulapuri cu produse, pana cand ele atingeau o perfectiune de care sa fie multumita toata lumea.

Nu am crezut ca la final, cand am sa trag linia la putinele filme vazute (chef si timp putin sa vad mai multe), la kilometri umblati si rasarituri pe cand iesi din Janis am sa am un zambet tamp pe mutra. Nu am crezut ca o sa ma indragostesc atat de tare de toate astea. Zambetul si entuziasmul oamenilor atunci cand vad produse cu sigla TIFF este pur si simplu atat de superba. Sa vezi cum comenteaza oamenii atunci cand ies de la filme, sa simti pe pielea ta toata agitatia din jur. Sa simti ca iei parte, doar putin, dintr-o istorie care se creeaza in acel moment.

A fost aniversarea de 10 ani, o editie care a ridicat festivalul foarte mult (oricum cred ca era destul de sus). O editie care m-a facut sa imi doresc sa nu ma despart vreodata de el, sa fac parte cat de mult din el.

Invidiez oamenii care au fost acolo an de an. Invidiez oamenii care au simtit pe pielea lor toata evolutia, inca din prima zi!

Am avut contact cu o gramada de voluntari de-a lungul timpului. Am facut parte dintr-o multime de proiecte. Proiecte unde am fost eu voluntar sau unde i-am coordonat. TIFF-ul a fost intotdeauna pentru mine o provocare si asa va ramane. Cunosti atat de multi oameni plini de energie care te umple si pe tine. Ai speranta ca nu traiesti intr-o lume atat de rea precum se pare. Simti cum faci parte dintr-o evolutie culturala, cum curg evenimente si cum totul este perfect. 10 zile pe an, totul este mai mult decat perfect !

Legenda conform careia exista o depresie post TIFF pentru orasul Cluj este reala. O simt voluntarii, o simt cinematografele, o simte toata lumea. Agitatia, evenimentele, totul dispare. Parca a fost un vis si toti ne-am trezit. Ai vrea sa dureze o eternitate! Ti-ai dori asta!

Ca voluntar, mi-ar placea sa am doar proiecte de genul asta si le voi face cu tot dragul. Ca si coordonator, mi-ar place sa ajung sa am doar voluntari frumosi si energici cum ii vad prin TIFF in toate proiectele din care fac parte. In toate !

Recunosc, sunt de meserie Voluntar ! Imi place! Ador ceea ce fac (iar in momentele in care-mi urasc viata de oboseala, ma incurajez spunandu-mi ca ador ceea ce fac).

601007_10151587477337580_1091850506_n