Hand made, adus la un alt nivel

Editia unu de I Made This, a fost frumusica. Frumusica foc as putea chiar sa spun. Am fost tot weekendul acela pe la Polus si mi-am cascat ochii. Mi-am cascat ochii pana am gasit ceva cu adevarat superb. Am primit un pandativ, cu o fetita cu fusta. Logo-ul meu favorit, il port la gat de atunci. Multumesc domnu` Gabi!

Cand am auzit ca vine editia doi deja aproape ca-mi scuipam in palme si asteptam sa vad ce urmeaza. Stiam ca va urma ceva indeajuns de epic. Programul este mai mult decat superb. Workshop de bijuterii m-a cucerit. Complet. Adica, pot sa-mi fac ce combinatie vreau, singura, cu mainile mele. Exista oameni care sa imi arate, sa-mi spuna, cu care sa aberez amabil cateva minute pe tema asta. Da!

Pe aceasta cale provoc domnisoarele pasionate de bijuterii (si nu numai) sa vina, sa vada si apoi sa-si faca ceea ce-si doreau. Exact ceea ce-si doreau fara alte complicatii.

Targul are loc la Polus Center (Floresti city), pe data de 12.04 de la ora 10-22 in Food Court va fi acest workshop de care vorbesc eu. I Made This nu se termina vineri, el continuand in weekend, pe 13 si 14 fiind zile in care puteti achizitiona alte lucruri hand made care vor fi la vanzare.

Detalii se vor publica pe WWMP.ro, site-ul oficial al asociatiei care coordoneaza acest proiect, si se pot solicita la adresa de mail: imtfestival@gmail.com. Alte date de contact aici.

Cu multa ura in suflet

Asa mi s-a spus ca sunt. Mi s-a spus ca adun multa ura si o tin acolo sa creasca mare. Ajung sa o eman in jurul meu iar apoi sa zambesc satisfacuta ca am mai stricat ziua cuiva, inca o data.

Nu stiu daca sunt un om chiar atat de rau precum se spune, dar cand oamenii din jurul tau spun cam toti acelasi lucru, parca incepi sa crezi ce spun. Atunci este momentul sa schimbi oamenii din jurul tau.

Mi s-a urat zilele trecute : iti doresc ce imi vrei tu mie!

Dragul meu, ah dragul meu! Nu iti vreau niciun moment ceva groaznic, nici putin. Sunt de o vreme incoace atat de calma incat nu mai am energie sa ma enervez, sa ma strofoc, sa vreau cuiva ceva rau. Sa ii urez o tumoare pe tigari, sau un picior rupt cand sta pe scaun. Nici macar febra musculara n-am chef sa va urez. Imi doresc atat de mult sa ma calmez cu totul in viata asta. Am facut curatenie, de-o vreme tot fac. Fac incontinuu si incerc sa nu-mi mai pun mintea cu tot prostu. Nu imi iese pentru ca in continuu am acea naivitate ca se poate. Stiu ca se poate dar e greu sa convingi oamenii din jurul tau ca roata aia e rotunda si trebuie doar impinsa. Ma lupt cu morile de vant, dar eu sunt prorpiul meu vant. Eu sunt cea care ma opreste din orice. Eu sunt piedica mea principala.

Poate ca sunt in adancul sufletului un om rau, poate chiar imi face placere sa va vad cum suferiti pe toti, in chinuri groaznice, dar o sa ardem toti in acelasi infern. Prajindu-ne la fund si savurandu-ne cafeaua aburinda. Shot-uri flambate si hai sa ne futem reciproc la cap, pentru ca oricum altceva nu mai avem ce face.

Dragul meu, daca ai stii cu cat calm privesc toata asta. Daca ai stii cat de linistita sunt. Privesc. Nu mai am energie sa ma lupt cu tot prostu, nu mai am energie sa demonstrez nimanui nimic. De ce trebuie sa demonstrez eu ceva? Gata joaca, suntem copii mari, in lumea asta minuscula. Ne lovim unii de altii si nu incapem. Este destula pita pe tarlaua asta pentru toata lumea, de ce ne sapam groapa unul la altul? De ce otravim capra vecinului? Egoism! Ego… ism.

M-am obisnuit sa traiesc cu mine insumi, tocmai d-aia am nevoie de cineva care sa ma completeze. Nu ma grabesc, am timp. Zilele nu intra in sac, iar daca intra, il gaurim sa aiba pe unde scapa. Savuram fiecare moment, savuram fericirea, fara sa ne gandim la ea, fara sa vrem ceva mai mult pentru ca daca vrei inseamna ca nu e fericire. Fiecare moment superb vine de la sine, nu apuci sa ti-l doresti.