Headphones sau cum sa ignori lumea

Fac parte din categoria de oameni care  vrea sa ramana blocata intr-o lume proprie si-si pune castile in urechi. Pentru orice eventualitate am handsfree-ul de la telefon si castile de la mp3. Deasemenea am casti mari care acopera toata urechea si “in ear”-urile care sunt mai putin vizibile. Pe scurt, am o colectie de casti pe care le mut.

Regula mea la acest capitol este foarte usoara :

– daca te vad si nu-mi scot castile din urechi, inseamna ca nu vreau sa vorbim

– daca te vad si-mi scot o casca, inseamna ca vreau totusi sa aud ce zici

– daca te vad si-mi scot ambele casti, e semnu general de “ma bucur ca ne-am vazut”

Un lucru nu-l inteleg, de ce strainii de pe strada, continua sa vorbeasca cu tine (sau incep chiar o tentativa de conversatie) cand te vad cu castile in urechi si atentia in alta directie. Cum isi imagineaza ei ca ai putea sa-i auzi? De ce-si imagineaza ca te intereseaza ce au de zis.

Zilele trecute, eram in ceva hipermarket, cumparasem dropsuri si caramele sa am la mine tot timpul ceva dulce. O tanti vorbea prin spatele meu. Am ignorat-o pentru ca eram cu castile in urechi si pentru ca am avut impresia ca vorbeste singura, apoi o aud ca urla : ce faci tu proasta, nu auzi ca vorbesc cu tine ?

Constat ca eram doar noi doua pe raion, asa ca-mi scot castile din urechi, imi pun un zambet pe fata si o intreb frumos daca o pot ajuta cu ceva, explicandu-i ca da : nu aud ce zice, ala e motivul pentru care stau cu ele in urechi. Tanti vroia sa stie ce ii poate cumpara unui copil. Dat fiind ca nu mi-a precizat varsta/ocazia si ca era la raionul de dulciuri i-am spus : orice dulciuri.

Tot mai multa lume iti pune intrebari cand te vede cu castile in urechi si atentia in alta parte. Intrebarea mea e : de ce credeti ca ma intereseaza ce aveti de zis? De ce credeti ca va aud cand se vede clar ca eu nu am nicio reactie? De ce aveti nesimtirea de a insista si jigni atunci cand nu sunteti bagati in seama?

Dar nu, nu am sa renunt la castile de urechi, imi place bula de aer pe care o creeaza in jurul meu, chiar daca asta inseamna ca uneori, nu vad oamenii din jur deoarece am bula de aer din jurul meu.

Atelierul lui Mos Craciun

De pe la jumatatea lui noiembrie camera mea se transforma intr-un atelier al lui mos Craciun. Apar cutii goale dubioase care ajung stive micute. Ele se vor umple cu cadouri pentru cei dragi sau pentru cauze nobile. Fotoliul nu mai are haine proaspat aduse de la spalat, are haine pe care nu le mai port dar vreau sa le dau la altii sa se bucure de ele. Plovarase, tricouri, bluzite, fulare, esarfe, jucarii, manusi, etc.

Printre toate astea mai sunt foi, plicuri, hartie de ambalat si alte lucruri. Eternele mele felicitari cu care bucur pe toata lumea nu sunt niciodata destule. Parca de la an la an imi trebuie o geanta mai mare in care sa le tin pentru ca ador sa le dau oamenilor din jurul meu : doar pentru un zambet!

A treia editie Nepoti de Craciun !

Al treilea an in care seara la film ne lipim degetele si apoi cu un stilou si pixuri colorate scriem ganduri la bunici. Evenimentul ca in fiecare an, este la Polus Center, in data de 16. Adevarul este ca dupa doi ani, deja astept cu nerabdare momentul in care in colectia mea de tricouri se va afla si tricoul de anul asta. Pe de o parte imi pare rau ca in primul an nu m-am implicat chiar atat de tare incat sa am si eu tricouas dar stiu ca si anul acela, felicitarile au fost tot bucata din sufletul meu.

Bunica mea (singura pe care o am) mi-a spus la un momentdat ca e mandra ca dupa atatia ani inca mai primeste felicitarea de la mine in perioada sarbatorilor de iarna. Ocazia de a avea aproape de mine, aici, sute de bunici este una pe care nu vreau sa  ratez pentru ca imi face ziua mult mai buna. Pe cat sunt eu de scorpie uneori, rea si asa mai departe, momentul asta al anului ma face ca pentru cateva minute sa uit de tot.

Sa bucuram, deci, duminica de la ora 13 la Polus Center cativa bunici !

Social Media Summit (editita 3)

Adevarul este ca am stat si am asteptat reactiile pe net despre editia asta. Clujul a stat slabut la capitolul praticipanti, dar cred ca online-ul clujean nu si mai are rostul la astfel de evenimente deoarece s-ar foi, ar trolla pe twitter si ar deranja oamenii care au venit pentru a invata ceva cu adevarat. Sunt sigura ca totusi nu acesta este motivul pentru care  mare parte din ei au lipsit, dar nu este treaba mea.

partea 1 SMS

– constat cu parere de rau ca Adi Hadean se va retrage din lumea piscoturilor, dar ma bucur ca se va axa pe proiectele personale. Abea astept sa ii cumpar la mama cartea lui

Groparu mi-a placut ca intotdeauna si am luat unele notite la povestea lui. Abea astept sa se lanseze Usturoi. Am avut si-o revelatie, dar inca n-o pun pe blog.

Gaben inca mi-a ridicat o spranceana la capitolul video-uri. Imi place ce am vazut si m-a pus putin pe ganduri la unele lucruri. Tutorialele sunt cele mai bune lucruri.

Chinezu nu m-a facut sa rad, dar m-a plact ce a zis. Nu a zis nimic nou pentru mine, initiativele lui parandu-mi-se dragute. Barfa cu el ulterioara a facut totul.

Partea a doua SMS

– Nu stiu cat de incantat a fost Manafu ca m-am pus in fata si am comentat printre dinti auzindu-ma, dar in orice caz, a avut cu cine se conversa

– Domnisoara Bazavan nu mi-a placut. Deloc. Motivul pentru care nu mi-a placut a fost in special cel in care au aparut din sala intrebari, iar ea isi intrerupea interlocutorul. Urat domnita, iti incalci decalogul pe care ni l-ai spus ca-l respecti cu sfintenie.

– prezentarile Staropramen si Danone le-am ratat pentru ca deja incepeam sa ma foiesc, dar am revenit la Johnnie Walker. Ah! Baiete, ce m-ai innebunit, cata iubire ntr-un pahar de whiskey cu apa. Multumesc din suflet lui Andrei Gusidi pentru asta !

Partea a treia SMS

– din pacate, imi amortise fundul, asa ca am chiulit de la ea. Am chiulit stand afara si povestind despre Johnnie Walker, campanii in online, festivaluri de film si oameni ciudati.

Ma bucur totusi ca am facut efortul de a-l cauta pe mos Nicolae impreuna cu Revista Biz, ii apreciez pentru initiativa si sper ca tot mai multe companii si bloggeri mici sa invete doar lucruri bune de la ei. Eu pot sa recunosc cu mana pe inima ca de-a lungul timpului am mai furat ponturi si prietenii cu ajutorul lor.

Talciocul Digital – sau cum sa te enervezi

Acum cateva luni, o companie (de fapt o firma mai micuta) mi-a dat un mail prin care doreste sa folosesc o platforma pe care ei au un cont de afiliere. Platforma aia fiind un fel de Doua Parale dar la care-i spune altfel. Mbuuun. Ma holb eu in stanga si dreapta pe platforma, ma fatai, ma mai documentez si pana la urma ma hotarasc sa imi fac cont.

prima atingere nervoasa :

creearea contului te obliga sa treci o multime de date care mi se pareau cel putin irelevante. Iau decizia ca nu trebuie sa me enervez ca pe ei ii intereseaza aproape si ce numar am la papuc, si trec mai departe. Descopar ca nu imi pot folosi contul pana cand nu este verificat. Astept mail… astept mail… Nimic. Trei zile mai tarziu – nimic.

Intr-o zi, pe la 9 dimineata ma suna un numar. Vodafone. Stiind ca in momentul acela nu am niciun proiect de unde ar trebui sa apara vreo problema sau cel putin cineva care sa aiba nevoie de ceva am respins apelul. Eu, pasare de noapte, sa fiu sunata la 9 dimineata voi raspunde doar printre injuraturi ceea ce nu este neaparat un lucru bun. S-a insistat de 3 ori intr-o ora, ma pregateam foarte bine in vis sa injur pe cineva din toti rarunchii, dar s-a oprit.

A doua zi – aceeasi poveste.

Pe la 10 si un pic, cu ochii cat un fund de borcan, prost dispusa si toate cele, ma tarasc jos din pat si deschid setul de mailuri, bloguri, twitter, etc. Sa vad si eu ce s-a intamplat in cele 4 ore si jumatate cat am reusit sa dorm. Mail de la Piata Digitala, prin care-mi spune un lucru care ma lasa masca. Ei imi comunica faptul ca minunea aia de cont pe care m-am enervat facand-o nu va fi deblocat (nu inteleg de ce era blocat in prima instanta… a .. nu era verificat inca) pentru ca numarul de telefon pe care l-am lasat eu acolo nu este valabil.

Raspund la mail si ii explic tipului ca daca doreste sa-i strice cineva dimineata, sa continue sa ma sune pe la 9 dimineata in conditiile in care eu adormeam in perioada aia pe la 6. Cu siguranta ca daca va fi destul de insistent va avea “norocul” sa-i raspund si sa-l intreb inclusiv detalii personale despre familia lui.

*a doua atingere nervoasa.

A treia atingere nervoasa : incerc sa imi pun si eu bannere, sa caut campanii interesante. Nimic dragut. Totul static, gasesc cu greu, dar nu misca. Nimic. Nicaieri. Hai sa dam vina pe mine!

A patra atingere nervoasa :

Primesc continuu mailuri, newsletter-e de la ei cu campaniile. Ma tot uit pe unde sa le opresc, le sterg ele intra tot mai multe. Parca era ceva virus ce se multiplica in dusmanie la mine in inbox. Dau si eu un mail dragut la acel domnisor care-mi spune, ca eu daca vreau sa renunt la newslettrt trebuie sa intru la mine in cont si sa ma dezabonez.

Ma gunoi ma ! Eu sa ma dezabonez de la un newsletter la care nu m-am abonat, pe care nu-l vreau?????????? Nu pot face asta din buton de mail ci tre sa intru pe platforma voastra de cacat? Ce ma? Ma numeri ca unic si apoi te dai mare ca ai jdemii de unici? Sa mori ma! Tu cu talciocul tau de doi lei care nu functioneaza si da crash da face spam cat doreste!

p.s. Nu imi pot sterge contul decat daca sun. Orice site are optiunea de renuntare si stergere cont. La ei trebuie sa suni sa te dezaboneze de la newsletter-ul pe care nu ai bifat vreodata ca l-ai vrea, sau sa ti se stearga contul de care vrei sa scapi. Cu putin noroc, tanti aia uneori amabila, nu-ti inchide in nas ca mie. De trei ori

Interaddictive – sesiune de workshopuri

Interaddictive un proiect drag mie, care imbina foarte frumos o multime de lucruri despre publicitate. Este un proiect care m-a adoptat si de care m-am lipiti. Nu m-am dat in vant pana in acel moment dupa campanii publicitare sau foarte mult dupa reclame, dar ramanand cu ideea din TiMAF, ne-am hotarat cu colegii sa il ridicam la adevarata lui potenta ca proiect.

Primul eveniment detasat de TiMAF din seria Interaddictive este sustinut de Gabriel Gorgan, care povesteste despre Comunicare. Mai precis, despre “ce nu ni se spune despre“.

3 workshop-uri in Comunicare si Relatii publice pe 3 domenii:

  • Comunicare si relatii publice in advertising
  • Comunicare si relatii publice in online is social meida
  • Comunicare si relatii publice in mediul analog

Workshop-urile se vor desfasura in 3 sesiuni diferite de cate 4-5 ore in 3 zile pe structura:

  • Sesiune de comunicare
  • Workshop
  • Sesiune de Feedback

Modul in care e impartit tot programul imi place la nebunie. Ceea ce tot aud de la Gabi ca pregateste ma face sa zambesc si sa astept cu entuziasm atat reactiile cat si sesiunile. Cele trei sesiuni vor avea loc luni 10 decembrie, miercuri 12 decembrie si vineri 14 decembrie, vor costa 40 lei (fiecare workshop), dar daca se face participarea la toate 3 pretul este de 100 lei. Locurile sunt limitate, asa ca navaliiiiiiiti 😀

Inscrierile se fac aici