Povesti in Cluj

P’aci prin onlineu asta Clujean se simt concediile. Rotocoale de praf si fan se plimbau pe tevele de wi-fi. Stateam azi in piata Unirii si admiram locul. Pustiu pentru ca vremea ne leneveste pe toti. Apoi profit de teava de wi-fi pentru cateva secunde si observ mail de la Teodora, draga de ea, cum se gandeste ea la mine  si la faptul ca as face ceva mai mult decat de a zace pe o banca.

Draga de ea imi spune ca toata piata Unirii va fi transformata si colorata timp de cateva zile din 29 august pana pe 4 septembrie, Grupul Verla-Axelen, in parteneriat cu Primaria Cluj vor umple toata piata de tapet colorand-o.

Eu intotdeauna am fost fascinata de tapet, ai mei tocmai s-au hotarat sa faca un perete tapetat iar Verla Decor lansează 3 oferte irezistibile pentru că oricine sa isi permita o renovare eleganta a camerei. Astfel, se vor oferi vizitatorilor cupoane de reducere la colecţia de tapet 2012 (pret unic de 17 lei/mp in loc de 39 lei/mp), vouchere cadou cu valoarea de 30 lei si voucher 1 tablou gratuit pentru o comandă de foto tapet.

Decor de poveste tocmai mi-a dat un impuls de a ma gati si prosti pe bancute la poze cateva zile : fie ca e soare fie ca e vant. Am sa profit de zilele in care orasul iar va prinde viata si sper din tot sufletul sa se adune cat mai multe fete pentru Calendarul Clujencelor Frumoase 😀

Asa ca azi incepem o serie noua de povesti in Cluj, orasul meu plin de povesti. Ca o spioana cuminte ce sunt, sper sa vin cu multe-multe-muuuuuuuulte detalii.

 

Primul muzeu cercetasesc – Nocrich Scout Center

V-am spus eu ca am o noua feblete. V-am zis eu ca m-am indragostit de cercetasi, de toti, de centre locale, de oameni, de activitati. Sunt o multime de oameni faini pe care vreau din tot sufletul sa-i cunosc, sa-i ajut si sa lucrez cu ei. Un proiect nu mi-a fost destul pentru a sta cu ei, am deja niste experienta de la alte organizatii in spate asa ca vreau sa vad ce au special copii astia.

Cand am auzit ca se deschide muzeul cercetasilor la Nocrich inima mi s-a umplut de fericire. Sunt hotarata sa-mi trimit cana mea de cafea, sa ma astepte acolo de cate ori voi merge sa lucrez la cate un proiectel. Sunt hotarata sa plec acolo uneori in excursii doar sa vad ce se mai intampla, sa observ si de ce nu – sa ajut pe ici pe colo.

Primul muzeu al cercetasilor ! 

Dragi cercetasi, va anuntam cu placere faptul ca in turnuletul medieval din fata Centrului Scout Nocrich vom deschide un Muzeu al Cercetasiei, atat la nivel national cat si international.
Daca doriti ca centrul vostru local sa fie reprezentat puteti contribui cu materiale cercetasesti specifice atat zonei si centrului vostru local cat si cercetasiei romanesti. Ace

stea le puteti trimite pe adresa centrului: Centrul Cercetasesc Nocrich, str. Principala nr. 208, cod 557165, jud. Sibiu.
Asteptam materiale cat mai variate: esarfe de centru local, esarfe de camp,steaguri, badge-uri de centru sau/si de camp-uri, pliante, carti, inele de esarfa etc. cat si materiale, obiecte si amintiri din camp-uri si evenimente internationale.
Va multumim si asteptam cat mai multe colete

Vineri renuntam la orgoliu

sa lasam toate armele jos si sa renuntam la orgoliu. Renunt la a ma lupta cu tine dar imi pastrez visele. Ma inchid in lumea mea perfecta si privesc n contnuare tigara cum arde. In lupta dezamagirilr care se lovesc de zidul distantei orgolu este arma aia ascutita pe care ti-o intorc. Cutitul din rana. Renunt la el. Renunt la armele albe pe care le aruncam spre tine pentru ca m-am plictisit. Las totul asa cum era si eu imi vad de cafea carte si tigari. Te voi ucide in mintea mea de cate ori am sa simt nevoia, voi face totul conform unui bun simt stabilit de niste limite vagi, vechea umbra a orgoliului. Heh, acum ii spun limita si ma simt de parca am facut o curatenie in viata.

Ma mint ca toate astea nu vor mai conta de cand voi renunta la orgoliu. Ma tem ca toate astea vor durea cand voi renunta la orgoliu.

Nu stiu cum e viata fara orgoliu, dar acum ca plamanii mei au realizat ca am renuntat la el, am sa vad cat de calcata voi fi in picioare, care va fi diferenta oamenilor atunci cand, inlocuind orgoliu cu profesionalism am sa zambesc si am sa-i omor in gand. Am sa le sucesc ochii privind cum li se bulbuca ochii. I-as schingiuii si atarna de o statuie in centru orasului. As face filme de groaza pentru criminali canibali in serie care nu au fost descoperiti, as produce serie noua de saw iar ce din criminal minds vor cugeta la asta si vor spune si ei : sutem uimiti ca esti femeie !

In mintea mea, orgoliu este cel care ma va face sa arat ca nu mai am orgoliu. Asta inseamna ca am renuntat la el, dar nu am renuntat la mine

Ursuletul te apara de vise rele

Am un urs acasa. Un urs mare – mare – mare. Mie mi-a placut la nebunie si inca-mi mai place dar parca as vrea sa ii mai placa la cineva asa de mult cum imi place mie. M-am tot gandit, m-am cugetat eu ce sa fac eu cu ursu meu mare. Cred ca e polar pentru ca e alb. Am decis ca putinii omuleti de pe aici, au 2 saptamani la dispozitie sa decida soarta ursului, astfel :

saptamana 1 : votam icisa una din cele doua (erau trei, dar am uitat una) variante

saptamana 2 : o punem in aplicare 😀

E drept, pentru una din variante nu mai e necesara saptamana numarul doi 😀

Daca aveti alte propuneri, accept doar daca-mi promiteti ca ursu va fi bine ingrijit 😀

[poll id=”2″]

Ferma de dinozauri – la mine in geanta

Sa nu te puna cineva sa ai nevoie de ceva. Esti femeie sigur se afla in geanta, pe undeva. pe aici… stiu ca era, hai sa bagam mana :

  • batistute umede
  • batistute uscate
  • chei – aici erati, aseara am sunat la interfon !
  • guma – oare asta de cand e aici?
  • victorynox
  • agrafe
  • alte agrafe
  • si mai multe agrafe
  • bricheta
  • chibrite
  • pelerina
  • pix
  • alt pix
  • o chestie dubioasa
  • monede
  • inel
  • uite aici erau cercei pe care-i cautam !
  • zaruri
  • yo-yo
  • aha! telefonul !

In geanta mea in general este un mic (pe bune ca e mic) set de supravietuire. Am orice aprape si daca m-as rataci as putea sa supraveituiesc sau sa vand pentru bani sa supravietuiesc chestii. De la rahaturi inutile (ca nu se stie niciodata) la carti (pentru ca poate ma plictisesc), varianta demo a camerei in care traiesc respira la mine in geanta.

Am inceput sa caut lampa fermecata, sau pe Alladin pana cand nu ma vor maca dragonii sau dinozauri care-si vor face cuib in diversele lucruri pe care le am in geanta. Culmea este ca, tot timpul mi se pare ca ar mai trebui sa fie ceva acolo, ca lipseste, ca nu se stie, ca e dubas.

Daca intr-o zi am sa dispar de pe suprafata pamantului, cautati-ma in geanta, am fost prinsa in vartej !