O poveste despre droguri

Am observat mult timp ca este o moda acum sa fumez joint-uri asa cum era o moda cand aveam eu 13-14 ani sa fumezi tigari. Adevarul este ca la varsta aia ne temeam de de putine lucruri. Printre ele era sa nu afle parintii nostri iar apoi era sa nu ajungem fumatori ca buncii nostri care fumau carpati si tuseau tuberculos dupa. Era o moda care ne facea sa ne simtim smecheri chiar daca o mare parte dintre noi ne-am lasat de fumat de atunci.

Am crescut si am scimbat anturajele, ajungand nu de mult sa resping anumite prietenii. Acum cativa ani era foarte amuzant cand ii vedeam cum se aduna, amici, cunostinte, oameni noi, aveau sau nu chestii legale, bere, era  distractie draguta. Am ramas prietena de-a lungul petrecerilor doar cu catva dintre ei, s-au mai pierdut apoi legaturile deoarece eu nu am tot timpul starea necesara de a comunica. Am revenit dupa vreo 2 ani intre aceeasi prieteni.

Stiu ca era anul in care vecinul de la 3 fusese de 2 ori la dezintoxicare. Mama zicea ca e pentru ca are astm si “fumatu prostiilor alora” ii face rau. Eu cred ca el se plictisise de mult de ierburi si trecuse la lucruri mai tari, pentru ca plicurile pe care le baga in buzunar aratau diferit. Cu totul diferit. In acelasi an, m-am dus sa ma vad cu un amic pe care nu-l vazusem de mult, dar chiar de mult. Era treaz, nu mai avea ochii injectati si nu mai vorbea despre filme pe care nu reuseam sa le inteleg.  Am descoperit ca tocmai se trezise si nu apucase sa faca nimic. Am baut o cafea amandoi, am mancat si apoi ne-am pornit spre oras. Mi-a zis ca ierburile incepusera sa-l plictiseasca de mult si a trecut pe lucruri mult mai tari ca sa nu ramana fara inspiratie.Realiza ca nu e bine, dar pentru un moment ii placea starea de spirit pe care o avea. Dorea doar sa stie ca are pe aproape pe cineva care u il judeca si va fi acolo cand va vrea sa se opreasca.

Inca sper ca lucrurile sa nu se termine prost. Pentru ca de cate ori vine vorba de a ne creea lumea noastra proprie, devenim prinsi in ea si lucrurile se cam termina prost. Toate articolele alea pe care le citim despre copii care au murit de supradoze sau si-au distrus vietile sunt prea putin comparat cu realitata.

Zilele trecuta mi-a atras atentia  o campanie foarte frumoasa pe facebook NU SUNT UN NIMENI , facuta de cativa tineri pentru a informa inocentii despre tot ce inseamna droguri de la “legale” la ace, la HIV, la tot. E o campanie care merita promovata pentru ca mi se pare ca oamenii sunt cam prost informati despre ceea ce se petrece cu drogurile atat usoare cat si tari.

NU SUNT UN NIMENI este ceva ce trebuie promovat la adevarata putere a social media-ului, pentru ca sunt lucruri pe care le avem zilnic in jrl nostr, dar de cele mai multe ori le negam sau le ignoram.

Maturizarea cafelei

Am asteptat multa vreme sa ajung la varsta la care organismul meu sa accepte adevarata savoare a licorii negre, amarui si fierbinti. A fost greu dar dupa o cura de cafele proaste si de automate mi-am dat seama ca un adevarat consumator evolueaza. Se maturizeaza.

Am inceput asadar cu filtru de Jacobs, 3 in 1 ness, filtre facute la aparate mari, o usoara diferentiere a Illy, Julius si cafeaua ieftina de comert. Sunt o bautoare adevarata de cafea, asa ca nu accept blasfemia cu lapte si zahar in ea, cand sunt atatea retete de cappucino, mocacinno, si multe altele.

Am renuntat usor la cafele de automat, inlocuindu-le cu bauturi dulcege care seamana la gust cu Nesquick .

Am inceput sa am fite usoare band cafele fara lapte, fara zahar, cu degetul mic ridicat, in cafenele pline de fum si artisti. Combinam arome de cafea cu bomboane, diferite tigari sau frisca. Nu mi-am prea gasit locul. Am inceput sa am tot mai multe pretentii.

Am observat ca incepeam o investitie in cafea, cautand locuri unde pretul unei cafele nu mai este 3 lei, diversitatea si calitatea este direct proportionala cu pretul. Am inceput sa caut locuri care sunt cunoscute pentru minunile lor, am inceput sa consum tot mai multe lucruri, mainile sa-mi tremure, inima sa se zbata in mine.

Am observat zilele astea ca m-am maturizat in ceea ce priveste cafeaua. Stiu sa o beau doar french press sau filtru. Imi place sa o miros, sa rontai boabele si sa ma hotarasc ce ma va tine treaza si cate ore. Nu fac excese, apreciez boabele de cafea aromate, prajite, prea prajite, spargandu-mi-se intre dinti, umplandu-mi trupul de arome, facandu-ma sa zambesc, sa ma ard la limba, sa o vars pe mine.

Papilele gustative trebuie sa planga de fericire la intalnirea lor cu o cafea adevarata, iar o cafea adevarata nu are zahar sau lapte. O cafea adevarata este pura, si te va face fericit si hiper activ cateva ore bune.

Maturizarea cafelei imi va obisnui tot mai mult organismul cu acea licoare, imi va ingalbeni dintii, imi va schimba bioritml si orele de somn, dar trebuie sa ma obisnuiesc cu ceva atat de superb pe cat de amar.