Melancolia zilei

a trebuit sa raspund provocarii lui Injineru si sa demonstrez ca am coaie, sa caut poze cu mine din liceu, nu-s chiar atat de vechi ele de felul lor, dar usor nebunatice, la unele o sa radeti prea mult, asa ca, cu inima-n dinti, imi salut colegii de la distanta, ma ascund cu capul sub masa, dau leapsa la Luka, si sa nu uitam tema este #pozedinliceu !

let’s get it on !





Peripeţii cu troleul

Cred că fiecare a mers la un moment dat cu troleul  , aşa că mă astept  să  mi se zică : da mă ai dreptate aşa e….

Deşi sunt nevoită zilnic să iau troleul de minim 2 ori urăsc chestia asta şi aş vrea să mă pot teleporta :)) De ce urăsc aşa de mult mersul cu troleul….hmmm….păi să vedem….  În primul rând pentru că mă face să mă simţ ca în filmele horror în care oamenii sunt posedaţi de spirite malefice. Prima imagine pe care o observi  când te urci în troleu e aglomeraţia şi numărul mare de persoane în etate . Femeile în vârstă îşi fac drum prin mulţime să ajungă să “cucerească” un loc , spun “cucerească pentru că ar fi în stare să meargă până în pânzele albe pentru a-l obţine . Astfel de persoane fac să mi se ridice părul pe mine de frică pentru că mă duce cu gândul la  bătrânică aia din filmul “Legion” care şi acum mă înspăimânta . În scopul cuceririi locului persoanele apelează la injurii ,smuciri sau în cel mai rău caz folosesc geanta  ce o au în dotare (n-am fost “norocoasa”:))). Bărbaţii în vârstă , care bănuiesc din lipsa  faptului că nu mai au parte de ce aveau în tinereţe , se apucă de anumite părţi ale corpului aparţinând de obicei domnişoarelor cu scuza  că nu au de ce să se ţină şi sunt in căutarea de aş găsi echilibrul….

Dacă iarnă e cum e , vara e drastic o data urcat în troleu te izbeşte un val de “parfumuri” care îţi fac atâta bine la ficat cât ar face câţiva litrii de “apă de Zalău” băuţi în vreo 2 zile:)).

În fiecare zi când trec prin toate astea realizez că toţi banii aruncaţi vara prin diferite locuri ale ţării m-ar fi scăpat cu siguranţă de astfel de situaţii.

A fuma, sau a nu fuma!

Nu știam cât timp va fi până când voi scrie acest post. Este unul tulburător, și sper să nu sar prea mult de la o idee la alta. Duminică a fost o săptămână de când nu am fumat. Nu știu de ce. Nu vreau să renunț la toate accesoriile mele de tutun pe care le-am cumpărat de-a lungul timpului. Nu știu ce am să fac cu ele, dar, în orice caz, pe perioadă nelimitată am luat decizia de a nu mai fuma. Este una grea și nu trece clipă să nu mă uit în jur și să văd oameni care nu fumează, să mă gândesc că sunt ca ei. Drept urmare trebuie să-mi găsesc un nou viciu. Poate blogul ăsta unde-mi voi vărsa fiecare frustrare creeatâ de faptul că nu mai fumez o să fie noul meu viciu. Dacă am să scriu câte un post la fiecare… te-am plictisit nu? Ai ajuns până aici? Titlul este drăguț și tu cauți ceva la fel de interesant. Nu am să mai aberez despre mine, pentru că de câteva zile mă chinui să scriu despre un lucru.

Vreau să spun că m-am săturat de ipocrizie. Oamenii care susțin campaniile împotriva etnobotanicelor vor aprobarea marijuanei ca substanță legală de fumat. Ce-i cu voi oameni buni? Nu sunteți întregi la cap? Interziceți droguri ușoare dar vreți să legalizati droguri grele? Cum sp legalizezi un drog halucinogen atât de puternic?

Nu. Eu vreau să știu unde sunt copii de 14 ani care fumează tutun, pentru că toți ăștia care ar trebui ca într-un moment de eroism și demonstrație de maturitate să fumeze tutun acum sunt șmecheri și fumează etnobotanice. Ce-i cu voi? Vă mândriți cu come alcolice doar de dragul de a fi șmecheri? Hai să vă zic niște lucruri:

1. TUTUNUL îți distruge plămânii, stomacul, laringele. În primul rând! TUTUNUL si NICOTINA provoacă o boală care te distruge în câteva etape, dar tu vei vrea milă pe la etapa a doua. E vorba de CANCER!

2. ALCOOLUL îți distruge neuronii, și apoi organele. Dacă ai impresia că nu îți distruge neuronii gândește-te la faptul că dacă nu o făceai nu te întâlneai cu piticul ăla mic și rău care îți taie filmul. Dar te-ai întâlnit cu el, și nu o singură dată. Și nu te îngrijorează faptul că nu ești major încă!!!!

3. IARBA știu, te face șmecher, nu îți dăunează așa ca tutunul, îți dă filme faine. Și îți omoară neuronii. O să ai pierderi de memorie din cauza ei. O să îți distrugi viața și familia.

Știu, la câte campanii de etnobotanice sunt în jur, ție totul ți se pare o glumă. Oamenii ăștia răi nu știu ce e bine. Ție ți se rupe. Hai să-ți povestesc ceva. Insist. Hai, ascultă-mă. Nu-ți fie teamă că o să descoperi ceva nasol. O să fie un film numa bun pentru tine.

Vecinul meu un băiat superb. Are un frate mai mic decât el cu 4 ani, tatăl lui lucrează pentru o firmă și câștică o sumă foarte mare de bani. E un băiat ca oricare altul. Unul care nu s-a prea integrat printre șmecherii de la bloc, așa că a început să fumeze. Da. Avea 15 ani. Mă întâlneam cu el prin spatele blocului când fuma și eram tare uimită. Adevărul este că pe la vârsta lui am spus și eu ”Da” țigărilor, așa că de ce să în judec.

Câteva luni mai târziu trec pe lângă el, fuma o țigară cu băieții de la bloc. Cei de vârsta lui acum. După miros mi s-a părut că nu e țigară, dar ce treabă am eu să îmi pese ce face el? Eu doar trebuie să merg acasă. Să mă mulțumesc că-mi răspunde la salut.

Câteva zile mai târziu, mama mă anunță că a venit salvarea și poliția la noi la bloc. Nu știe la cine, dar sigur la noi în scară. Am stat să ne gândim ce căuta poliția. Da. Vecinul meu avuse o criză de la halucinogenele legale. O criză așa cum ai văzut tu la televizor. Părinții au încercat să camufleze tot, spunând că a fost o criză de astm, dar discuția polițailor din scară cu tatăl, nu a fost una care să îi aprobe.

Tatăl, disperat, nu a știut ce să facă. Fiul lui lua substanțe halucinogene legal. Nu avea ce face, nu se putea lupta cu sistemul. A invesit. A investi 12.000 euro, și nu exagerez. A investit toți acești bani într-o clinică de reeducare din Franța. După 2 luni acolo, copilul plângea la telefon că vrea acasă. Părinții erau mulțumiți că e pe drumul cel bun.

Nu era că dacă era eu nu mai scriam articolul ăsta!!!!!

A venit după un an. A început să nu se mai ascundă de părinți că fumează. Mama lui cumpăra țigări. Două pachete. Unul pentru ăl mic de 13, și unul pentru ăl mare, de 17.

Mama îmi zice într-o zi că vecinul de la 3 face ceva suspect. Dă hârtii de 50,100 lei unor băieți. Nu vede câte și nu vede ce primește în schimb, dar totul se întâmplă în fața blocului, sub ochii ei. Oare cum aș fi putut eu să-i explic mamei că eu am impresia că vecinul nu mai este satisfăcut de etnobotanice și a trecut la prafuri ilegale, exact ca în filme

Acum două săptămâni eram în bucătărie, mă uitam cum e vremea și desfăceam o portocală. În fața geamului de la sufragerie mașina de la salvare, apoi o altă mașină. Apoi mașina tatălui vecinului, și apoi mașina de poliție. Toți au plecat d-odată. Era clar. A făcut-o lată iar.

Duminică dimineață, așa pe la prânz, luptându-mă cu o mahmureală imensă (da eu am voie să beau în halul ăsta pentru că o fac foarte rar, și sunt mahmură chiar dacă beau 2 beri și nu mă îmbăt!!!)  aud lovituri, urlete. Am stat atentă în baie, am oprit apa, cu periuța de dinți în gură să văd de unde se aud. Multe etaje mai sus era scandal. Câteva minute mai târziu vine salvarea, și poliția. Salvarea îl coboară pe targă, iar tatăl plângând povestește cu polițiștii că nu e prima oară când face așa ceva.

Au plecat. Toți. A doua zi, m-am întâlnit cu mama lui. A încercat să-și ascundă ochiul vânăt, iar eu am încercat să mă fac că nu văd. Am salulat-o. Nu am întrebat-o ce face. M-a întrebat ce fac ai mei. I-am spus că-s acasă. Atunci, am înțeles câte se întâmplă în sufletul mamei mele când mă cert cu ea la 5 dimineața că vin amețită din oraș. Atunci am înțeles poate mai bine că există un dark side unde nu au prăjituri, și unde, să iei un credit când soțul tău câștigă prea mult, nu e pentru că vei da un party de aniversarea a 14 și 18 ani de cânt ai copii, ci pentru a plăti dezintoxicarea băiatului cel mare, care nu mai se sătura de vise.

Cum spunea un celebru încă în viață : ai 17, zâmbește !

Roblogfest 2011

Dupa un research indelungat, mare, prins cu socializare si campanii de votare (nu domn’soru Blogatu nu te votez), m-am hotarat ca pe o ultima suta de metri sa imi votez si eu favoritii. Am stat, am cugetat si am facut urmatoarele decizii pe care mi le sustin si le recomand cu placere pentru oricine care nu stie pe cine sa voteze :

blog colectiv : tvdece

blog sub 18ani : alex dima

blog de filme : marele ecran

blog de sport : sport caffe

blog culinar : teo’s kitchen

cel mai popular blog : ovi sarb

Amu fiecare cu ce vrea, da io zic cu mana pe inima, ca astia-s cei mai buni de anu asta la categoriile astea, in rest, sa ne rugam sa vina primavara. Acum, nu la anu!

 

To be or not to be. Influensăr

încă de mică am descoperit că în on-line sunt unii oameni care sunt influensări. E drept, atunci nu știam că-i cheama așa. nu știam că-i cheamă așa, dar toată lumea se temea de moderatorii de pe forum-uri, admin-ii de pe canale de IRC, toți oamenii ăștia mari, erau adevărați influensări. Influențau lumea din jurul lor.

Acum am crescut și am descoperit că ăia nu erau influensări. Că influensăr înseamnă de fapt un om care zice tot ce are pe suflet, oricând are pe suflet și lumea ține cont de ce spune el. Oameni care reușesc multe lucruri iar comunitatea din care fac parte îi apreciază. Să vă înșir niște influensări din comunitatea mea? Nu cred că este nevoie, toată lumea îi cunoaște pe cei de la scară largă.

zilele trecute am descoperit că și eu sunt un influensăr. că și eu influențez oamenii din jurul meu : mama,tata, prieteni foarte apropiați. Apoi am stat și m-am gândit mai bine, ce înseamnă a fi influensăr. Îți (mai) crește un rând de coaie?  Și lumea le vede? Și ține cont de asta? Sau e ca atunci când ești fericit? Sau cum e? Te simți mai bine? Te culci mai devreme în fiecare seară? Nu mai mergi la budă? Am atâtea întrebări despre cum se simte un influensăr, și descopăr că el nu știe. De ce nu știe? Pentru că nu se simte diferit.

totuși eu cred cu tărie că atunci când individu se simte în pielea lui influensăr îi mai crește o preche de coaie. Sau îi crește una în caz că n-are. În orice caz, are coaie și atunci și le arată. SE fălește la toată lumea că el e influensăr, că lumea îl ascultă, ține cont de părerile lui. E important. Poate că așa e omul, caută să fie important în orice numa să fie și el influensăr în ceva. Să simtă și el că cineva ține cont de părerea lui, chiar dacă nu prea are dreptul să-și dea cu părerea pentru că e destul de habarnist când vine vorba de fapte.

Poate că asta înseamnă de fapt să fi influensăr. Să dai cu părerea peste tot, mai ales dacă nu e domeniu tău. Oare toți influensării sunt experți în soșial media? Sau toți sunt oameni simplii ca Marian ? (ți-am promis link aci, aci îl ai)

Oricum, se pare că io nu-s un influensăr. Nu am putut să influențez nici cutremuru din Japonia, nici curățenia din cameră, nici vremea de afară. AM influențat io niște note la examen, niște vânzare de covrigi la Petru, dar mai mult de atât, nu pot nici io. Fiecare e influensăr după cum îl țin puterile, sau coaiele?