Mail ravasitor (part 3)

Ieri ieri e destul de complicat
e pustiu, e intuneric [..] si nu stiu ce sa cred. sa nu am pretentii ?
sa stau si sa privesc lumina si sa scriu un nou poem. pentru cine, pentru tine,pentru noi, pentru voi, pentru restul?
nu meritati, sunt prea bun prea lumea in care traiesc, am nevoie de una noua.
“tanjesti dupa mine numai cand ai chef si atunci ar fi normal si invers, sa tanjesc si eu dupa aceeasi femeie. cand se va termina cu aceasta mascarada.mi-e greu sa aleg o tabara cand ambele au acelasi scop.
salutare.murim.dar intai bem o cafea.
“nu trece zi in care nu ma gandesc la tine. insemni prea mult pentru mine. nu, nu vreau sa renunt la tine, nu vrea sa te pierd. visez ca esti langa mine,visez ca ma ti de mana. visez cu ochii deschisi, visez cu ochii inchisi.cat mai trebuie sa te caut ca intr-un final la capatul drumul sa fi doar a mea?
e reciproc?”
“niciodata nu inceta sa nu imi scri sau se te gandesti a mine. ceea ce ma framanta cel mai tare e ca nu stiu ceea ce am sa fac cu tine, am momente pe care as fi vrut sa nu am parte de ele niciodata in viata asta a mea, mizerabila. de multe ori ma amagesc pentru nimicul care e acolo, dar ce fac? trebuie sa fac, trebuie sa ma zbat. asa stiu ca inca mai am ceva ramas in mine, stiu ca inca traiesc. stiu ca tu ai trecut pe parerea negativa, ca o sa ma distrugi dar nu conteaza cand tu esti perfecta pentru mine.ce conteaza ca nu vezi asta, eu sunt cel care conteaza. o sa fim vreodata impreuna?a ramas intre noi doar dorinta, visul pe care in fiecare noapte ii mai adaug un capitol, cel putin sunt liber sa visez
la lumea perfecta in care noi existam.
pigs have flown
“mie tare greu sa incep sa scriu subiectul cu privire la tine pentru ca ceea ce urmeaza sa fac e mai mult obsesia mea cu privire la conceptul cu care
de cateva luni tot incerci sa mi-l zici. Ai zidurile tale, si eu le am pe ale mele, si ceilalti le au pe ale lor.ale noastre sunt mai puternice, rezista,persista[..]
inca nu adorm, am scris, am incercat sa adorm cu gandul la viitor dar nu imi iese din cap o simpla idee.
e cineva acolo?
tot realizez ca eu sunt cel care sta singur in fata zidului asteptand un raspuns.. care nu o sa vina, dar am sa astept pana la ultima suflare. o sa fiu fericit.am incercat.si voi incerca si in alta viata cand voi o alta persoana. mda, cum ziceam am trecut de limita.
emotie si suspans
timpul nu ne schimba. doar ne devaluie

Astazi
vreau sa uit de tine, nu mai rezist,
ma poate ajute cineva?
la naiba. haide sa fim realisti. nu ai nevoie de mine si nu am nevoie de tine.

Maine
maine e o noua zi
daca maine o sa fie maine sau maine o sa fie peste o gramada de secunde puse cap la cap, n-am ce face.. sunt terminat
in final
sunt treaz intr-o alta zi de cacat

O alta zi
stau ca prostul si ma intreb, care ee rostul meu? la ce ar trebui sa ma astept
pai de ce dracu nu iau o decizie
prefer sa nu mai continui[…]
am ales.. eu voi fi cel care va pleca..

Soundtrack
ayo : better days & down on my knees
zz top : blue jeans blues
deep purple : when a blind man cries
ducu bertzi : nu regret
the doors : a feast of friends

Descoperirea lunii

nu știam exact ce să mai fac sau nici măcar ce să mai cred. Totul în jur devine atât de confuz și totuși atât de clar. Am reușit să îmi recuperey marea bucată de informații la care tânjeam, și înainte de a mă arunca înt-un vis mult prea frumos m-am lovit de cruda realitate M-am lovit de oameni dispuși să nu lucreze deloc dar să primească bani, de oameni care au visat cândva că au lucrat dar vor bani pe asta, și m-am lovit iar de nenorocita asta de muncă cu oamenii. De atâata prostie de care încerc să fug. Îmi place să cred că am să pot să fut într-o lume în care prostia să nu mai conteze atât cât contează acum.

Nu am mai aberat de mult cantități industriale. Am uitat ce înseamnă să scrii pe blog în fiecare zi, dar ajung acasă cu gândul la mâna mea de biți care mă completează. Nu ar trebui ca ziua să aibă doar 24 ore, pentru că nu îmi ajung să mă ocup de tot. Nu m-am oprit din scris nicio secundă și am tot mai multe proiecte numai bune pentru următoare posturi. Nu știu ce aștept, poate invitație specială, poate momentul acela în care zac și ideile mi se aranjează în cap, pe rând, una câte una.