NU

nu mai vreau sa tremur atunci cand ma gandesc la tine

nu mai vreau sa fi tu cel care ma face sa visez

nu mai vreau sa fiu dezamagita cand nu esti langa mine

nu mai vreau sa fiu eu de vina

nu mai vreau sa imi amintesc de tine atat de mult

nu mai vreau sa te am in versuri si-n gand

nu mai vreau sa te aseman cu soarele

nu mai vreau sa visez la atingerea ta

nu mai vreau sa imi fie dor de tine

nu mai vreau sa trimit mailuri

nu mai vreau sa citesc replay-uri cu frica

nu mai vreau sa am ochii inlacrimati

nu mai vreau sa ma mai visati

nu mai vreau sa suferi din cauza mea

nu mai vreau sa fiu sursa de la tristetea ta

nu mai vreau sa fiu ceea ce am fost

nu mai vreau sa fiu nici ceea ce sunt

nu mai vreau sa zbor in fiecare zi

nu mai vreau sa ating stele (sa stii!)

nu mai vreau sa stau fara tine inca o zi

nu mai vreau sa ma urasc (in fiecare clipa)

nu

nu mai vreau !

Dragobete

Dragobetele este o sarbatoare bestiala. De cand ma stiu, imi doream sa imi visez urmatorul sot de Dragobete, dar nu prea am reusit sa fac asta. Nu am reusit sa fac multe, dar acum, am crescut. Parca nu mai vreau sa imi cunosc viitorul sot, asa, mare cum sunt acum. Totusi mi se pare ca Dragobetele este o sarbatoare care merita sa fie sarbatorita. Pe de o parte, toti suntem indragostiti. Fie ca o spune, fie ca nu, suntem. Poate nu de un om, suntem indragostiti de viata, de o carte, de papuci, de orice, dar SUNTEM!!!

Eu azi, m-am hotarat sa fac pe vedeta, si sa ma duc la karaoke. Intre timp ma vopsesc. Da. Stiu ca lumea prefera mai mult culoarea mea naturala, dar nu asta este principalul. M-as vopsi alta culoare, dar pentru inceput, e bine si asa. Poate ca la vara o sa ma fac satena. Poate ca nu. M-as face mov in cap, dar nu vreau sa-mi iau injuraturi de la babe. Ma fac tot rusu. Rosu e culoarea iubirii. O sa imi fac model pe unghii. Nu cred ca imi voi face inimioare, cu toate ca daca-mi fac inimioare o sa intru perfect in atmosfera de februarie indragostit.

Ma pregatesc sa intru in atmosfera de martie & martisor. Imi scot paltonul si sper ca iarna incepe sa plece.

Draga mea iarna, sa nu te superi pe mine si sa crezi ca nu te iubesc. Te ador cu zapada ta cu tot, cu frigul, cu manusi si nasul inghetat. Toate astea le iubesc la tine, daar vreau sa-i dai o sansa si prietenei vara sa vina, cu ploi, temperaturi imense, seceta, calduri, strand, etc. Nu ma hotarasc intre voi doua, si nu vreau sa fiu nevoita sa aleg. Amandoua ma completati indeajuns de mult, incat sa va ador!

I miss missing you

Tot timpul descopăr acelaşi lucru. Nu voi putea să regăsesc o persoană dragă în alta.  Încerc să alint un iubit, la fel cum alintam un alt iubit. Nu merge. Încerc să pornesc o relaţie la fel cum am pornit-o pe ultima, poate va merge mai bine. Nu merge. Totuşi, se întâmplă des să am un sentiment de deja-vu.

Să stau în braţele lui, şi să fiu convinsă că am mai făcut asta, şi a fost bine. Să visez cu ochii deschişi la cai-verzi-pe-pereţi. Să vreau să fiu ceea ce nu sunt niciodată şi să reuşesc să fiu ceea ce sunt întotdeauna. Să iubesc cu pasiune (şi fără patos) şi să descopăr mimesys-ul necesar pentru a putea să termin ce am început.

Să îţi spun şi ţie cum îi spun şi lui, nu se poate. Ar însemna că înşel pe cineva. E greu atunci. E greu să îţi spun doar ţie, şi să reuşească mesajul să ajungă la tine. E greu pentru tine să crezi că eu aş vrea să comunic cu tine printr-o mână de biţi şi de cuvinte, întinse pe o pată albă, gri, neagră. CE mai contează culoarea când eu am atâtea de spus, iar tu tânjeşti după cuvintele careţi fac inima să îţi salte. Eu tânjesc după privirea ta, pe care nu o mai simt lângă mine, care nu mă mai apasă, dar care ştiu că este acolo.

Eu tânjesc după tine şi îmi lipseşti chiar dacă te ştiu aici. Îmi lipseşti pentru că nu sunt sigură că eşti al meu în totalitate .

La multi aniiiiii

şi corul începe uşor :

Mulţi ani trăiască, mulţi ani trăiască, la muuuuuuuuuuuuulţi aniiiiii

ce sărbătoresc? E simplu. Azi douăşunu februarie douămiizece, se împlinesc doi ( 2 ) ani de când am blog. Doi ani de când, plictisesc pe cineva. Doi ani de când aberez în scris zile întregi cantităţi uşor industirale. Doi ani de când mă simt ataşată de tine, îmi fac prieteni şi nu numai.

Doi ani de când am devenit dependentă şi abea aştept, abea aştept să stau singură între cei patru pereţi ai mei şi să aberez cantităţi industriale. Îţi mulţumesc că mă citeşti şi promit că pe viitor, voi scrie cu mai mult sens, mai multe diacritice, mai puţine greşeli şamd.

Îţi mulţumesc şi să ne citim sănătoşi încă mulţi ani

Vinerea cu pricina

S-a zis, s-a cautat, s-a ajuns la concluzia ca astazi, vineri, testez daca baiatul meu (Bogdan) isi merita banii (no offence :* )
Dupa marea dilema : Cu ce naiba ma imbrac?
rezolvata de altfel cu ajutorul celor 3 dulapioare pline ochi cu haine, si a ojei de pe unghii, am reusit sa ma hotarasc partial cu ce ma imbrac.
Emotii nu sunt , dar ma tot gandesc ce sa mananc. Asta este o dilema imensa si nasoala in acelasi timp. Se spune ca femeile mananca putin, si nu vreau sa dezamagesc. In acelasi timp imi e pofta de o gramada de lucruri buuune, moama si ce buuune ar fi. As vrea o pizza, si ceva clatite, niste vin, sau o bere. Martini si ahhh, vai, as vrea multe. As vrea sa mananc ca o vaca (cum fac in fiecare seara), si apoi, sa ma duc sa ma pun eu cu fetele mele la o barfa de siesta. Poate ca Bogdan are chef de mai multe dupa o masa copioasa (dar ma indoi de-o şală c’a fi asa)
Cel putin, vad ca vrema tine cu mine.
Sper drag cititor ca iti place noua mea adresa cu modificarile de rigoare. Inca nu e completa. De ce? Pentru ca eu simt ca ii lipseste ceva 🙁