A trecut usor usor si Pandemia sau cel putin noi toti ne-am obisnuit cu masurile sanitare si cu “barda” deasupra capului. Si uite ca incet, incet reapar (cu mult mai putini spectatori) si festivalurile. Miscarea tuturor actorilor implicati intr-un festival este o piesa de rezistenta in constructia unui festival. Asa ca pentru festivalurile din Bucuresti sau din jurul sau rent a car bucharest este solutia cea mai buna.
Si totul a inceput cu rent car Otopeni
Da acum cativa ani unul din amicii care se ocupau de un festival a vrut sa vada cat de mult se pot reduce cheltuielile cand folosesti cel putin pentru o parte din miscarea celor implicati in proces. Rezultatele au fost satifacatoare atunci si modelul a fost replicat. Asa ca unii din marii jucatori de pe piata rent a car erau si speram sa fie in continuare dupa revenirea in forta a lor vor fi implicati in aceasta piata.
Pe de alta parte tot aceasta nisa numita rent a car este cea care ajuta si mare parte din spectatorii de la aceste festivaluri. Si cumva ideea de inchirieri masini a devenit “parte a acestei familii… a festivalierilor”, de ambele parti ale baricadei. Si e frumoasa aceasta “comuniune”, pentru ca aduce povesti. Iar povestile aduc la randul lor amintiri. Si cei din FMN rent a car Bucharest va pot povesti, de fiecare data cand va aduc sau va predau masini, multe dintre aceste nestemate sufletesti
Si dintre toate, cele mai frumoase sunt in general cele care implica familii numeroase si fericite. Dar in tolba lor sunt si cereri in casatorie “ajutate” de care o masina FMN sau surprize la implinirea a mai multor ani de casnicie. Si unele din ele facute si la marile festivaluri, pe care le dorim din nou “in forta”, dupa disparitia fenomenului pandemic aflata inca in desfasurare.
Cam asta a fost povestea cu masini de inchiriat.
Dar nu vom incheia cu clasicul AM INCALECAT PE-O SA SI V-AM SPUS POVESTEA ASA, pentru ca povestea FMN continua… sau cum bine zicea Chirila in cantecul sau Vama Veche:
Povestea merge mai departe!
Aș vrea să mă privesc în oglindă și să spun că sunt un om închis la minte. Aș vrea să mă privesc în ceilalți și să înțeleg cum mă văd ei, poate așa am să accept lucruri despre mine pe care nu le realizez.
Printre toate astea, îmi iau întotdeauna răbdarea cu mine, punga de cronțănele și bateria plină la telefon atunci când intru în cinematograf. Nu mă documentez mult despre film, nu mă uit la trailer. Nu vreau părerile altor oameni să afecteze relația mea cu imaginea de pe ecran. Mă plictisesc, mă enervez, plâng, râd, deranjez alți oameni din sală comentând sau râdem toți în cor. Fiecare simte mesajul de pe ecran în felul lui. Suntem diferiți, avem păreri și trăiri diferite, tocmai de aceea de multe ori premiile unui film sunt discutabile. Credem întotdeauna că părerea noastră este cea mai valoroasă, în special când ne placem să dezbatem arta.
E artă, e făcută să nască trăiri de tot felul, chiar mai mult decât atât, e făcută să scoată la suprafață sentimente de revoltă sau de acceptare.
Suntem sau nu suntem oameni care acceptă sex pe ecran?
Cred că la asta se limitează filmul Adinei Pintilie. Sincer. Cred că la asta se limitează. Pot să o formulez mai vulgar de atât. Să spun: suntem sau nu suntem cu stomacul făcut să realizăm că persoanele cu dizabilități au dorințele și nevoile sexuale pe care le avem și noi restul? *
120 și un pic de minute, 7 ani de muncă, produs de femei, o grămadă de bani. Rezultatul final: • ~ 17 cadre cu organe genitale (feminine și masculine) • ~ 15 cadre cu țâțe • Un monolog plictisitor și fără sens la început – poate ar vrea să te bage într-o poveste, dar nu am prins eu povestea • Personaje fără contur • Actori profesioniști + oameni care-și etalează povestea • Replici absolut idioate – atunci când nu sunt monoloage care, cumva, să spunem că ar putea să aibă un rost. Exemplu „your bellybutton is different than mine”. Nu aș fi crezut că avem buricul diferit. Noroc că am stat în cinematograf la acest film și am aflat.
Nu știu ce s-a vrut, ce s-a încercat sau ce s-a experimentat. M-am simțit că mi se bagă pe gât stările pe care trebuie să le am. Oare nu era mai simplu să mă lase să aleg, nu să mă forțeze să merg pe ideea asta? Mi se pare că dorești să empatizez forțându-mă să fac asta.
Transformă sexul într-o filozofie, lucru pe care îl mai fac feministele frigide. Sau acesta este un film despre feministe frigide? Parcă era un documentar despre sexualitatea corpului și nevoile noastre sexuale, cu dizabilități sau fără. Sau e un film de artă unde ducem sexul la rang de terapie și filozofie? Oare, acest film dorește să lege printr-un cordon ombilical omul, fanteziile și frustrările lui? Nodul ascuns din interiorul nostru, pe care-l mai ascundem oricum cu haine, machiaj și zâmbete false. Este un motiv pentru care unele gânduri sunt numite fantezii, unele trăiri se transformă în frustrări. Terapia pentru intimitate este un lucru foarte rar întâlnit.
Atunci de ce mă arunci într-o baltă de salivă și de alb care-mi face retina să sângereze, cu povestea mișto a unor oameni? Poveste din care – mulți am avea ce învăța, dar suntem prea ocupați să căutăm arta în documentar și să ne dăm mari pe internet că acceptăm arta în toate formele ei.
Chiar mi-aș fi dorit să aflu mai multe lucruri despre personaje, dar întrebările mele au rămas fără răspuns. Fără un răspuns din film, docu-artă sau ce-o mai fi. Să fie că răspunsul este la mine dar nu îl accept? Să mă uit mai bine în oglindă și să caut răspunsul unor personaje fictive? Unde e artă și unde e documentar? Sexul e artă dar terapia e documentar? Sunt mai confuz ca privitor acum. Nu mai înțeleg nici ce înțelegeam. Chiar trebuie să revin la liceu unde eram întrebați constant: „ce a vrut să spună autorul?”
Este sensibil să discuți despre sexualitate, fie că o faci la cafea, pe ecran, în cărți sau pe scenă. Sexualitatea nu este neapărat ceva tabu, este ceva intim. Oamenii pot să empatizeze și fără să le forțezi pe ecran goliciunea. Este o limită foarte fină între kitch, pornografie, vulgaritate și artă. Nu mă forța să empatizez doar pentru că-mi arăți goliciunea unui om cu dizabilități. Lasă-mă să dorm peste gândul că toți suntem egali în creierul nostru, să empatizez la cafea povestind despre film. Nu vinde nuditate pentru empatie, vinde-mi povești. Nu vinde dungeon-uri prost filmate și gang bang-uri ca să mă faci să îmi dau seama că personajul tău principal e asexuat. Spune-mi povestea lui, de azi în spate, nu invers. Nu forța, ca regizor, frustrările și dorințele sexuale ca venind din traume ale copilăriei – pentru că atunci închizi tot în cartea lui Freud care spune că totul se limitează la iubirea părintească pe care am avut-o sau nu. Freud avea partea lui de dreptate, dar de atunci până acum, in terapia sexuală s-au mai schimbat și aflat lucruri, empatizat. Terapeuții nu sunt toți deschiși către zona sexualității fără a putea să-și judece pacienții și să-i trimită la spovedanie sau la psihiatrie.
Spune-mi povestea fetei care e legată de tavan, spune-mi povestea fetei căreia îi place să domine, spune-mi povestea omului căruia îi place să lege, arată-mi acceptarea omului care nu face sex.
Interviurile din filmele kink.com au o conturare mai bună a personajelor decât a reușit Adina Pintilie să facă în două ore. Iar aceia sunt niște oameni care vând fantezii și pornografie, dar îmi spun cumva – sau încearcă să spună, povestea din spate. Să înțeleg de ce le place să fie biciuci, legați, închiși în cuști sau depravați de aer. Să știu povestea din spate și zona de confort, să înțeleg că e un film.
Astfel, se naște întrebarea: este un film de artă sau un documentar? Dacă e un film de artă, înțeleg – accept cumva, că este vag și că ar trebui să nu îl judec ci să-l iau ca atare. E o artă neînțeleasă de mine. E un film documentar? Atunci, ce-mi documentează? Exceptând cele (maxim) 30 minute în care empatizez (forțat) cu oameni cu sexualități diferite și aspecte fizice diferite. Sau asta s-a vrut a se documenta iar restul e doar un intro în poveste? Un fel de – ne învârtim în jurul casei înainte să îți spun ce doresc să-ți transmit. Rămâne totuși a treia variantă: e între ele, e ce alegi tu să fie. Da, dar să vezi, nu așa merge treaba. Nu din punctul meu de vedere. Păi, dacă stăm să ne cunoaștem, să folosim cuvinte mari despre albul de pe ecran și ce a vrut să spună autorul, atunci, rămânem cu o grămadă de alte întrebări.
Sunt convinsă că există răspunsuri, care vor fi livrate cu un tact frumos. Dar sunt, în același timp convinsă că acesta nu este un produs care să arate vulnerabilitatea oamenilor, care să ne spună că suntem oripilați de lucrurile din zona noastră de confort. Eu cred că zona de confort se poate lărgi ușor, dacă cineva nu te oripilează și nu intră cu bocancii.
Spune o poveste frumoasă și contureaz-o fără să transformi totul într-o melodramă de artă. Lărgeste-mi zona de confort și lasă-mă să îmi doresc să experimentez sexualitatea mea mai mult, pentru că dacă mă forțezi să empatizez din milă, zidurile zonei de confort devin mai puternice și mai mari. Nu cred că acesta se vrea a fi scopul, dar trebuie să ne oprim o secundă și să ne gândim: empatizez pentru că doresc sau pentru că sunt forțat. Iar dacă sunt forțat să fac asta cu un film, care e rostul? Banii? Faima? Premiile? Interviurie? TED talks? Pentru că atunci când cineva e forțat să facă asta, o face din milă, nu din empatie. Iar noi, privitorii leșinați de plictis și replici proaste din scaunele de cinema, nu ar trebui să avem milă față de ce se întâmplă pe ecran. Iar mai apoi, nu poți nici să te legi prea mult de asta, că vor sări (feministele) în sus că te legi de oamenii cu dizabilități – ceea ce nu e adevărat.
Cred, cu mâna pe inimă, că Adina Pintilie a irosit o grămadă de bani și de ani, vrând să ducă documentarul la un nou nivel de artă și reușind prin imagini și text o dezinformare și o jignire a oamenilor care-și caută sexualitatea și tearapia necesară de a accepta asta. Păcat. Putea să iasă ceva mult mai bun și fără organe pe ecran. Mi se pare, cu mâna pe inimă, că profiți de dizabilitatea și dorința sexuală a unei persoane, îmbrăcând-o în cuvinte mari precum artă, pentru bani. Atunci, cu ce ești tu diferit – ca regizor, producător – când profiți de alții, decât acei terapeuți falși?
***
*Am rugat o prietenă, apropiată de sufletul meu să comenteze puțin și ea gândurile mele. O văd mult mai în postură să facă asta pentru că ea este, o persoană cu dizabilități.
1. “Să spun: suntem sau nu suntem cu stomacul făcut să realizăm că persoanele cu dizabilități au dorințele și nevoile sexuale pe care le avem și noi restul?”
Well, lucrurile sunt complicate rau de tot.
In primul rand e partea asta “suntem sau nu suntem cu stomacul făcut să realizăm”. Din pacate asta e o problema serioasa in societate. O majoritate covarsitoare de persoane tipice au impresia ca numai si numai ele sunt fiinte cu nevoi sexuale, iar cei cu dizabilitati suntem fie asexuali, fie niste persoane care vom ramane vesnici copii.
Tot din “suntem sau nu suntem cu stomacul făcut să realizăm” mai iese in evidenta inca o problema. Da, inteleg, la tine lucrurile sunt clare: “Lasă-mă să dorm peste gândul că toți suntem egali în creierul nostru, să empatizez la cafea povestind despre film.” Insa vezi, tu o serie intreaga de persoane tipice au o cu totul alta gandire. Ele considera cumva ca e de datoria lor sa controleze persoanele cu dizabilitati ca nu care cumva sa se expuna acestor “metehne”. Cum adica sa faca o persoana cu dizabilitati sex? Nicidecum, lasa stiu ele mai bine ce si cum!
Din nefericire, aceste modele de gandire duc adevarate drame. Spre exemplu, in centrele rezidentiale pentru adultii cu dizabilitati ei sunt paziti mai ceva ca la inchisoare ca sa fie siguri ca nu au astfel de comportamente. Daca totusi se intampla si sunt prinsi atunci repercusiunile sunt cat se poate de serioase. Daca raman insarcinate, femeile sunt obligate fortat sa avorteze. Nu au absolut niciun drept sa decida ce isi doresc, deciziile sunt luate de catre conducere. De asemenea, pentru chiar a fi siguri ca nu vor putea intretine relatii sexuale, multi din centre sunt sedati sau inchisi in camere tip izolator. Nu ti-as putea zice exact cifre la nivel national, insa pot sa imi intreb prietenii care cu asta se ocupa: merg inopinat la centre si strang date despre ce se petrece dincolo de ziduri.
Nici in cazul celor care stau cu familia lucrurile nu sunt mai roz. Din toate persoanele cu dizabilitati pe care le cunosc, nu as gresi absolut deloc sa afirm ca peste 80% nu au voie/acces la relatii intime. Familia ii controleaza ca pe niste copilasi si nu le permite nici macar sa se gandeasca la asa ceva, darmite sa si indrazneasca sa zica/ceara.
2. “Nu vinde nuditate pentru empatie, vinde-mi povești.” Nu stiu cata nuditate a fost/este in film, insa sunt de acord cu tine ca ar trebui expuse povesti. Ele capteaza atentia, ele transmit mesajul cel mai bine, ele disemineaza informatia si poate provoca discutii pe cele expuse. Daca s-a exagerat cu scenele de nuditate singura mea parere e ca pt a mai inlatura niste prejudecati si a mai sparge niste tipare bine infipte in gandirea unora. Unii chiar nu pricep ca si noi suntem fiinte sexuale pana chiar nu li se serveste o mostra. Sau mai multe. Si poate nici atunci nu vor rezona cu idea si vor ramane cu mentalitatea lor.
Conform
statisticilor efectuate de către Asociația Română AntiParkinson, în România, au
fost diagnosticați cu Parkinson peste 70.000 de bolnavi, însă numărul celor
care suferă de această afecțiune, dar care încă nu au fost încă diagnosticați,
este mult mai mare.
Ce este boala Parkinson și ce
simptome are?
Tulburarea
creierului care duce în mod treptat la pierderea controlului muscular poartă
numele de Parkinson. Inițial, această maladie a fost numită „paralizie
spastică”, dar nu la toate persoanele afectate există simptome de tremor.
Evoluția
sa este progresivă și depinde de la pacient la pacient. Dar să vedem care sunt
primele semne care ne-ar putea da de gândit? Cum ne dăm seama de simptome?
Tremorul
Poate cel
mai cunoscut simptom al acestei boli, tremuratul – apare în mod precoce la
aproximativ 70% dintre persoanele diagnosticate cu Parkinson.
De regulă,
aceasta se manifestă la nivelul mâinii, piciorului sau chiar al unui deget
atunci când corpul se află într-o stare de repaus.
Mișcări încetinite ale corpului –
Bradichinezie
Pe măsură
ce oamenii înaintează în vârstă, își încetinesc și ritmul. Cei care suferă de
Parkinson au bradichinezie – din cauza faptului că organismul nu le poate
răspunde imediat la comenzile de mișcare.
Probleme de echilibru
Cei care
dezvoltă această afecțiune au adesea spatele încovoiat, cu umeri căzuți și
capul înainte. În plus, întâmpină dificultăți în timpul mersului din cauza
echilibrului deficitar.
Alte simptome ce pot fi asociate cu
boala Parkinson
Tulburări la nivelul somnului
Stare de oboseală și epuizare resimțită în permanență pe tot
parcursul zilei
Voce moale sau o vorbire neclară
Dificultăți la înghițire
Probleme la nivelul memoriei, stări de confuzie sau demență
Ten gras și mătreață
Constipație
Cauze și tratament
Nu se
poate stabili cu exactitate care sunt cauzele care determină apariția acestei
tulburări, însă cercetătorii au identificat o serie de factori care se fac
„vinovați” pentru dezvoltarea bolii Parkinson.
Dintre
factorii de risc care duc la instaurarea acestei boli enumerăm:
Expunerea
la ierbicide/pesticide/metale grele;
Factori
genetici – responsabili pentru aproximativ 5% din
totalul cazurilor de boală Parkinson;
Traumatismele craniene repetate.
În anii următori,
cercetările medicale se îndreaptă în direcția dezvoltării unor instrumente și
echipamente clinice de detectare a persoanelor predispuse la Parkinson. În felul acesta, crește în mod
semnificativ gradul de siguranță pe care îl prezintă diagnosticul pus de medic.
În
prezent, nu s-au găsit totuși remedii radicale împotriva acestei tulburări de
la nivel cerebral, însă există diferite tratamente care pot ameliora simptomele.
De asemenea, speranța de viață pentru persoanele care suferă de Parkinson este
aceeași precum cei care nu suferă de o astfel de tulburare. În anumite
situații, simptomele devin vizibile după două decenii.
Alimentația pentru
bolnavii de Parkinson
Cei
care suferă de o astfel de afecțiune trebuie să adopte un regim alimentar
adecvat, variat și controlat din punct de vedere caloric. Planul de nutriție va
fi stabilit împreună cu specialistul în neurologie. Se recomandă ca pacienții
să evite consumul alimentelor care îngreunează digestia și absorbția
medicamentelor în organism.
Așadar,
aceștia nu au voie să consume:
●
Mezeluri sau pastrame;
Brânzeturi maturate – Cheddar, Camembert, brânză cu mucegai;
Indiferent de cât de multe ore petreci transpirând la sala –
pe banda de alergat, pe bicicletă sau făcând diferite exerciții fizice, nu poți
scăpa de celulită. Chiar dacă respecți cu sfințenie programul de alimentație pe
care l-ai întocmit cu specialistul în nutriție și chiar dacă nu ai ieșit din
cuvântul antrenorului tău de fitness, aspectul de coajă de portocală te face să
te descurajezi. Nu trebuie să faci acest lucru. Ar trebui să știi, însă,
următorul lucru: există anumite zone ale corpului care sunt mai predispuse la
menținerea grăsimilor decât altele.
Și nu o să
scap niciodată de celulită?
Nici vorbă. Datorită cercetărilor efectuate, de prin anii
2000 a apărut o metodă revoluționară folosită în centrele estetice și anume:
Velashape, un tratament non-chirugical, la care apelează femeile din toată
lumea.
În ce
constă Velashape?
Procedura presupune tratarea celulitei printr-o metodă ce
combină tehnologia de radiofrecvență și energia luminii infraroșiicu masajulmecanicpentru a
îmbunătăți forma corpului și tonusul. Ceea ce diferențiază Velashape de alte metode este că tratează în
mod simultan atât țesuturile mai adânci cât și straturile superioare ale
pielii. Aparatul Velashape se utilizează pe suprafața pielii în zonele
afectate, iar rezultatele, de regulă, încep să se observe după doar câteva
ședințe de tratare.
În cât
timp se vor observa rezultatele?
Velashape este o procedură la care apelează multe dintre
femeile care au rămas cu kilograme în plus și cu celulită după ce au născut.
Multe dintre femei preferă un astfel de tratament, datorită beneficiilor pe
care le oferă. Mai mult decât atât, dacă există depozite adipoase mari, acest
tratament se poate combina cu o altă intervenție – criolipoliza (înghețarea
grăsimii).
Rezultatele apar în urma a 10 ședințe de slăbire localizată
– timp de 4-6 săptămâni. O ședință, ține, de regulă, între 15 -30 minute.
Beneficii
ale tratamentului cu Velashape
Procedură lipsită de durere, non-invazivă;
Nu necesită timp de recuperare. Așadar, dacă ești foarte ocupată
cu jobul, poți sta liniștită. După tratament, te poți întoarce imediat la lucru
și la alte activități cotidiene;
Velashape te ajută să îți sculptezi corpul și să devii o VelaBabe;
Circumferința taliei se va reduce cu aproximativ 7 cm.
Rezultate vizibile în scurt timp – chiar după 4 săptămâni
Cât costă procedura VelaShape?
Potrivit
opiniei specialiștilor, VelaShape 3 este cea mai performantă tehnologie de
tratare a celulitei, până în momentul de față. De asemenea, este de mare ajutor
și pentru femeile care își doresc să își remodeleze corpul. Centrele estetice
oferă servicii premium care te ajută să îți recapeți silueta. Printre cele mai
apreciate clinici de înfrumusețare din București se numără și Clinica Yiara.
Dispunând de aparaturi ultramoderne și de o echipă de esteticieni cu experiență
vastă, centrul îți oferă cele mai bune tratamente de remodelare corporală la
prețuri foarte bune:
Velashape preț – 2000 RON – pentru 6 ședințe ce tratează 2 zone –
coapse și fese, plus 6
ședințe de drenaj;
Criolipoliza preț – 1800 RON – pentru 6 aplicatori Crio-cooltech;
Pentru mai
multe detalii sau pentru a consulta oferta completă, accesează site-ul
yiara.ro.
Numai ce ai ajuns acasă după o zi de muncă
foarte încărcată, cu multe ședințe și întâlniri. Nu mai ai chef să mai gătești,
așadar trebuie să găsești rapid o soluție care să îți potolească foamea.
Pe vremea bunicilor, prepararea hranei erai o
activitate constantă care făcea parte din stilul lor de viață. Vremurile s-au
schimbat, așadar în zilele noastre, gătitul a devenit opțional având în vedere
multitudinea de variante pe care le ai la dispoziție. Spre exemplu, cei de la
Speed Pizza îți vin în ajutor cu o soluție salvatoare atunci când îți este
foame și nu dispui de energia necesară pentru a găti ceva de mâncare: un
serviciu de pizza delivery.
Blat
pufos sau subțire?
Meniul este variat și îl poți personaliza în
funcție de preferințele tale. Există trei dimensiuni:
pizza mică 24 cm (300 grame), pizza medie 30 cm (450 grame), respectiv pizza
mare 40 cm (650 grame). Poți comanda o pizza cu blat de tip italian subțire sau
cu blat mai pufos. Rămâne la latitutidinea ta! Speed Pizza îți asigură
un serviciu rapid de livrări pizza la domiciliu, așadar dacă ți-e foame nu
ezita și comandă o pizza.
Cum
arată meniul?
Meniul este bogat în opțiuni astfel că ai de
ales dintr-o gamă variată de sortimente de pizza – Pizza Capricciosa, Quatro
Stagioni, Carnivora, Margherita, Mexicana sau Rustica sunt doar câteva dintre
opțiunile existente în ofertă.
În plus, chiar dacă ești vegan ai ce variante să
alegi – fie că optezi pentru Pizza Vegetariană, Margherita sau Pizza de Post cu
siguranță te vei bucura de gustul delicios al pizzei.
Dacă pizza nu se află pe lista opțiunilor tale
preferate – deși este greu de crezut – cui nu îi place pizza? – atunci ar
trebui să știi că poți alege și alte specialități.
Paste
și alte preparate
Alte variante la care poți apela atunci când
dorești ceva bun de mâncare sunt pastele. Ai de ales dintre o mulțime de
variante – Paste Arrabiata, Al Forno, Carbonara, sau Paste Speed –
specialitatea casei.
Salate
Dacă dorești ceva mai ușor, întotdeauna salata
este o alegere excelentă. Așadar, poți opta pentru:
Salată Bulgărească cu Focaccia
Mixul de ingrediente – roșii, castraveți, șuncă, telemea,
salata verde, ou, măsline alături de foccacia conferă salatei un gust deosebit.
Salată de ton cu Foccacia
Dacă ești
vegetarian sau ții post, poți opta pentru o salată salata de ton cu foccacia.
Conține roșii, ton, porumb, ceapă, lămâie, ulei de măsline, salată verde și
focaccia.
Specialitatea casei: Salată speed cu
foccacia
Atunci când
îți dorești o salată simplă, dar gustoasă poți opta pentru o salată verde cu
piept de pui, morcovi, țelină, brânză și porumb. Ingredientul care nu poate
lipsi este uleiul de măsline.
Deserturi
delicioase
Clătite cu Nutella
Clasicele clătite cu Nutella nu dezamăgesc
niciodată.Dacă ți-e poftă de ceva
dulce atunci poți comanda clătite simple cu Nutella sau cu Nutella și biscuiți.
● Clătite uriașe cu miere și nucă
Delectează-ți papilele gustative cu ingrediente
precum: miere, nucă așezate pe o clătită uriașă cu diametrul de 40 cm. O porție
are 300 g.
Clătite cu banane și zahăr
caramelizat
Zahăr caramelizat în combinație cu bananele
conferă clătitelor o aromă deosebită transformând acest desert într-un adevărat
deliciu.
Pentru mai multe detalii, consultă meniul
complet pe speedpizza.ro
Livrări rapide de la Speed Pizza
Dacă te afli în căutarea unui serviciu excelent
de pizza delivery, răspunsul e doar la câteva clickuri distanță: Speed Pizza.
Fiecare sortiment de pizza din gama de la Speed
Pizza are ingrediente atent selecționate ce înseamnă o adevărată încântare
pentru papilele gustative.
Acum nu mai trebuie să îți risipești puțina
energie rămasă după o zi obositoare de muncă, ci te poți întinde pe canapea
savurând pizza în timp ce vizionezi serialul preferat. Poftă bună!