#vinerinuploua povestea pe lung

Nu intelegeam nimic. Nu intelegeam de ce alrama mea obisnuita de peste saptamana suna intr-o zi de sambata. Stiam prea bine ca #vinerinuploua , dar nu intelegeam de ce e sambata. Scriam hastagul si-l promovam. Mi-l intepeneam in minte impreuna cu o doza imensa de optimism si energie, privind soarele printre jaluzele. Se stie #vinerinuploua , dar azi e sambata.

NU! Azi e sambata, Picnic in the Park a fost vineri, a fost ceea e am asteptat, iar cumva, norii au stiut asta. Ma uit acum pe geam si-mi dau seama ca au stiut asta.

M-am inarmat cu aparatul foto si cu Adel (laptopul asta care e mai mare ca tine), o perna pe care am tarat-o si am incercat sa o pazesc cu pretul vietii mele. Nu vroiam sa bloguiesc cu laptopul pe iarba, eram hotarata sa stau la soare. Soarele era hotarat sa stea unde are el chef. Cred ca avea o barfa cu unii nori. Incep sa cred asta tot mai tare.

Am inceput sa pazesc cu scopul vietii tale pernele ultra comode. Sa vad cum rezoneaza oamenii cu evenimentul.

Am invatat copii sa se dea pe slakline, sunt foarte mandra de asta. Fetitele erau cele mai incantate si la cateva ture au invatat sa se dea singure, spre privirile incruntate ale baieteilor care nu s-au gandit ca ar fi mult mai usor sa mergi asa cum le explicam eu. Parintii erau poate cei mai veseli si inarmati cu cafele. O mamica mi-a spus: o sa intelegi cand iti vine randul ca au mai multa energie decat crezi ca o sa ai vreodata, dar merita! Am zambit si mi-am luat locul de la birou.

Biroul de lucru la Picnic in the Park + Hotspot
Nu e greu sa gasesti o priza, e mai greu sa stai langa ea cand se intampla atatea lucruri frumoase in jurul tau.

Am vazut o gasca de straini care au venit, si-au intins patura de picnic. Picnic la propriu spre delirul oamenilor din jur. Razand scoteau din genti mancarea, vinul, ceapa, praz, tot. Am zambit si am blocat memoria chipurilor vesele de pe patura, iar ziua abia incepea. Se anunta o zi buna, iar oamenii nu se lasau descurajati de nimic.

Copii fugeau iar parintii incercau sa-i tina aproape fara a-i pierde prin marea de copii. Zona de perne, copii si voie buna. Muzica se auzea din partea scenei si totul era picurat, frumos, nu cu ploaie ci cu rasete si zambete.

Cumva in zarva oamenilor si a lucrurilor, a zambetelor, hotspot-ul meu s-a desfacut de geaca mea si si-a luat zborul printre nori. A iesit soarele dupa, asa ca am presupus ca el a alungat o parte din nori. Asa se intampla cand nu esti atent si cand ai un balon legat de tine.

Formatiile au inceput timide sa urce pe scena, oamenii sa se apropie. Totul a fost asa cum trebuia sa fie. Nu ar fi stricat mai mult soare, dar principalul este ca hastagul nu a dat gres! Hastagul nu a mintit, iar ploaia a asteptat pana in momentul in care echipa a adunat tot ce a mai ramas de adunat iar miezul noptii se arata nestingherit pe ceasurile noastre.

Vara incepe, festivalurile si oamenii vin. Totul pare sa se aranjeze intr-un final in oras. Totul pare sa prinda forma, iar oamenii sa iasa toti din cochiliile lor.

Am vazut parinti care adunau popcornul de pe jos ca sa lase curat in urma lor. Dovada ca devenim mai civilitati. Devenim un exemplu mult mai pozitiv pentru copii, iar asta nu poate decat sa ma bucure.

Hotspotul pierdut printre nori

Clujule, ramai bun, meritam toti oamenii care locuim aici asta! Ai incredere in tine, pentru ca acesta este lucrul care o sa-ti dea impulsul pentru a face lucruri bune in continuare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.