Tara arde si babele se piaptana

Exact asa ma simt si eu, de fiecare data cand deschid facebook-ul si vad spirite aprinse, oameni cu argumente, oameni fara. Oameni care instiga, oameni care dau vina pe biserica, pe karma, pe muzica. Vad agitatie, un foc mocnit care arde incet fara a se stii cat de mare o sa fie incendiul in momentul in care va izbucni.

Stiu, folosesc cuvinte tabu, dar daca exista un Dumnezeu, el cu siguranta vrea sa ne transmita ceva important incepand cu #colectiv, continuand cu incendiul de la Constanta sau fabrica de la Vel Pitar.

Poate, ca ne dam singuri foc la valiza. Poate, ca ne credem nemuritori, dar uitam ca nimic nu tine de noi, pentru ca exista factori externi – alti oameni in jurul nostru – care ne pot transforma viata intr-o secunda prin decizia lor.

Toata presa a fost acoperita de aproape o saptamana de discutii politice, oameni care stau in strada in speranta schimbarii, link-uri despre ce frumos si-au schimbat altii tarile. Oare putem si noi sa facem ca ei? Am uitat toti brusc de accidente si babe  violate, de Vaslui si caini maidanezi. Am uitat pentru un moment de toate astea, la fel cum am uitat sa ne documentam.

Pareristii nu vor iesi in strada prea mult, pentru ca afara este frig, iar in bar unde-si dau cu parerea spunand: astia suntem, cu asta defilam, nu mai avem ce sa schimbam; este mult mai cald.

Cati dintre noi ne-am schimbat?

Cati dintre noi nu mai acceptam produse expirate in magazine, bonuri de casa nefiscale, soferi care trec pe portocaliu, minori care beau votka energy si fumeaza, fete violate pentru ca merita. Un sistem de invatamant care iti da multe ore de religie, dar nu te lasa sa imparti prezervative adolescentilor care oricum au o viata sexuala activa si se cred invincibili bolilor venerice.

Am o veste proasta: nu suntem nici invincibili, nici nemuritori.

Putem sa schimbam ceva, daca nu ne lasam pe tanjeala. Daca nu abandonam totul. Dar pentru a schimba ceva, probabil este momentul sa ne documentam putin despre noi. Sa ne uitam in oglinda si sa nu mai spunem: ii duc o cafea la tanti de la ANAF sa ma scape de o amenda; nu imi depun actele ca oricum se schimba legea in 2 luni; lasa ca merge si asa; nu ii fac plangere angajatorului meu pentru evaziune. Poate ar trebui sa nu mai trecem cu vederea tot ce se intampla in jurul nostru, iar daca facem asta, este posibil ca mai multe lucruri sa se schimbe.

Lucrurile mari se schimba in pasi mici si multa rabdare. Am asteptat atatia ani, cate un pic de schimbare in fiecare zi, n-o sa strice. Schimbarea incepe din noi, in primul rand.

Ar fi dragut sa lasam piaptanul pe noptiera, si sa luam un stingator sa stingem tot focul ala care arde mai mult sau mai putin silentios.

In incheiere, un citat din Harry Potter (stiu, incredibil).

The Ministry of Magic has always considered the education of young witches and wizards to be of vital importance.The rare gifts with which you were born may come to nothing if not nurtured and honed by careful instruction. The ancient skills unique to the wizarding community must be passed down the generations lest we lose them for ever. The treasure trove of magical knowledge amassed by our ancestors must be guarded, replenished and polished by those who have been called to the noble profession of teaching. Every headmaster and headmistress of Hogwarts has brought something new to the wheighty task of governing this historic school, and that is as it should be, for without progress there will be stagnation and decay. There again, progress for progress’s sake must be discouraged, for our tried and tested traditions often require no tinkering. A balance, then, between old and new, between permanence and change, between tradition and innovation because some changes will be for the better, while others will come, in the fullness of time, to be recognised as errors of judgement. Meanwhile, some old habits will be retained, and rightly so, whereas others, outmoded and outworn, must be abandoned. Let us move forward, then, into a new era of openness, effectiveness and accountability, intent on preserving what ought to be preserved, perfecting what needs to be perfected, and pruning wherever we find practices that ought to be prohibited.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.