Pot sa-ti spun un secret?

Pot sa-ti spun un secret?

Ma intrebi privindu-ma cu ochii mari. Cata inocenta si liniste citesc in ei uneori, ma intreb cum poate sa fie atat calm in ochii tai. Citesc caldura si curiozitate, citesc atat de multe. Poate ca ochii sunt drumul spre sufletul omului, dar oare, ce poti sa vezi in ochii cuiva care e plin de amaraciune si ura? Ma gandesc la asta uneori atunci cand te privesc, peste marginea laptopului intrebandu-ma ce va urma si daca totul este real.

Da, poti sa-mi spui toate secretele tale, nu le voi folosi impotriva ta. Le voi asculta frumos si le voi ingropa in cutia de secrete, in metafore si scrieri atunci cand voi vrea sa ma inspir din toti oamenii din jurul meu pentru a reusi sa ma regasesc.

Poti sa-mi spui un secret si sa-mi faci promisiuni, poti sa faci tot ce vrei, asta este farmecul tau, poate este si farmecul meu. Te las sa faci tot ce vrei, fara sa pun intrebari, dar asta nu inseamna ca uneori nu le am. Incerc sa inteleg atat de multe, dar greseala mea este ca ma incred in cuvinte, ma incred in secrete si destainuiri soptite in miezul noptii cand intunericul negru se adanceste peste noi. Ma incred in toate astea orbita de lipsa de lumina din jurul meu, gandurile mele se opresc si nimic – nimic, nu mai conteaza. Ma incred cu tot sufletul si cu speranta ca poate, toate astea nu vor disparea pana dimineata. Poate amareala cafelei nu ma va trezi intr-o realitate cruda, ca tot ce zboara se prabuseste cu aripile rupte.

Frigul iernii si zapada ma fac sa zambesc. Secretele mele imi naruie gandurile si totul se intoarce impotriva mea. Dar asta nu inseamna ca nu am sa ma intorc si eu – la randul meu – impotriva totului, impotriva lucrurilor care sunt aici sau dincolo, care ma naruie sau care ma construiesc.

Pot sa-ti spun un secret?

Nu stiu cum trebuie sa reactionez in astfel de situatii. Stiu ca trebuie sa am rabdare si sa astept, dar nu stiu ce trebuie asteptat. Stiu ca trebuie sa nu exagerez in ganduri si trairi, dar nu mai stiu nici eu ce sa cred sau sa gandesc. Lucrurile sunt mult mai simple decat par, dar avem placerea sa credem ca in spatele totului este un sens. Cred cu tarie ca totul are un rost in viata, dar visele nu sunt facute sa fie visate la infinit. Visele sunt facute sa fie construite, incet, cu rabdare, conturate pe fapte nu pe soapte. Visele sunt facute sa fie traite, nu amagite.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Anti-spam :D Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.